Soarele necheza la mine în fereastră… mă întrebam ce urlă atât de tare lumina aia în retina mea, abia ce pleoapele căutau o nouă îmbrăţişare – păianjeni grei scobeau în irisul meu şi eu pluteam încă pe amintirea ta, visul încă nu te răpise cu totul, simţeam transpiraţia la subsuori, o venă pulsând şi – cel mai real, poate – părul electrizat pe mâini, pielea de găină pe spate… fusesei acolo!
eu sunt cerul. te resorbi din pământ şi urci spre mine mai întâi ca transpiraţie. izbutinţa ciupercuţei. efortul ei de a rostogoli frunza care-i astupă drumul spre lumină. continui apoi ca un gând al vişinului sălbatic unde cineva îţi şoptise numele cu evlavia unui îndrăgostit. Read more…
Ca decor se cere o scenă neconvenţională, un spaţiu gol de circa 10-15 metri pătraţi. Acţiunea se poate petrece oriunde poate avea loc un concert solo, în metrou, autobuz, într-un bar de cartier, operă, teatrul naţional, pe un nor sau doar în imaginaţia voastră. Ceea ce ar fi de preferat, fiindcă astăzi costurile de producţie au ajuns constrângătoare pentru bugetul meu.
o pernă albastră aşezată sub ea,
un personaj cu ochii închişi – o barieră ce-
ascunde impecabil lumii o goliciune impură.
parcă buzele caută/să şoptească ceva?
apasă tăcerea cu o mînă sub cap – aşteptare…
dorinţele ei prizoniere sub carne
sunt azi doar abandonări temporare -
zboruri anulate pe seară tîrziu, un absint cu gheaţă,
şi-o supă caldă-n bistroul din Cité Falguière.
diurna nocturnă a frumuseţii în aureole de pînză,
un trup gol de femeie-nflorită
cu sîni fermi şi sfîrcuri ce explodează ca macii
un sex timid poliglot cu artiştii…
croitorii fandosiţi dau faliment astăzi,
frumuseţea se-nchină la ea – ea tace
aşa întinsă pe spate,
e un drum lăturalnic umbrit de o taină
pe buze îi citesc nepăsare şi-un zîmbet
o respiraţia purpurie un murmur fără ecou în decor
privesc şi coagulez un semne de-ntrebare:
aş vrea să ştiu cum te cheamă scumpete?
în spatele ochilor negri aud doar o şoaptă – Amedeo
m-a vrăjit şi-mi spune că sunt
doar un “Nud culcat” – (mă vrei şi tu – 10 franci!)
veninul nu mai are nici un gust,
luna e doar o plăcintă mucegăită,
părinţii mei au de mult culoarea pământului,
dumnezeu a început să se spele pe dinţi.
vântul a uitat să-mi şoptească numele,
soarele-a-plâns în nemişcare, gol.
voi v-aţi pierdut amintirile din copilărie,
iubito, acum eşti un fluture cap-de-mort…
dansez pe o lamă care nu mă poate ucide,
plutesc.
