Code Red

Avertisment: Dacă nu v-aţi luat bilete la acest spectacol pentru a vă economisi banii, vă rog totuşi să vă cumpăraţi câteva cuie. Veţi avea nevoie.

apare „el”

[pentru cititorii mai puţin avizaţi „el” este Gigi Măcelarul – personaj între două vârste şi două personalităţi care se confundă, un metru şi ceva sau poate doi metri şi ceva, domiciliat în strada Procust nr. 69]

gesturile lui sunt pline de încărcătură semantică. este ca un pirandello în căutarea personajului său. se fâţâie de colo colo căutându-se pe sine. cu un rictus de coyot care a găsit soluţia prinderii buclucaşului roadrunner, măcelarul începe să gesticuleze teatral simbolizând execuţii cu satârul.

[cititorul avizat ştie că realitatea cotidiană sângerează de moarte. blood red. se aude pe fundal o melodie interpretată de ansamblul muzical vocal-instrumental slayer]

intră în scenă schizofrenicul.
cu gesturi numai de el ştiute explică publicului că se numeşte Dante. Dante Aşchilopatul. multiplu campion de euri. face reverenţe din reverul sacoului şifonat, croit special – jumătate negru, jumătate roşu.

[publicul ovaţionează frenetic. regia pune banda cu reclame. „La două euri cumpărate providenţa sare cu un bonus. un chinez şi o valiză etanşă cu răcitor. aviz. persoanelor mai puţin sensibile li se oferă în limita stocului disponibil un vagon cu copii morţi. avertisment. a nu se manevra cu furca]

Dante se produce calm. mina îi este sigură, faţa strălucitoare ca zilele ce se topesc spectatorilor pe frunte. Dante culege suflete de parcă ar fi uraniu. uraniu proaspăt îmbogăţit din speculaţii bursiere. din şpăgi şi facturi neacoperite.

[avertisment pentru cititorul obosit, agasat, tracasat, plictisit sau penetrat la icră. dacă nu doriţi să continuaţi, apăsaţi tasta ESC. pentru cititorul care vrea să ştie ce nevoie are de cuie, vă rugăm să continuaţi, nu vă deranjează nimeni şi nimic. nu avem aer condiţionat dar s-a oprit apa]

despre decoruri: ziua ne sodomizează
aveţi păreri împărţite despre autobuze sau tramvaie?
omul este un animal care se aglomerează.
omul este un animal care transpiră.
omul pute.

Gigi Măcelarul strâmbă din nas idiomatic. orice asemănarea cu realitatea este pur întâmplătoare şi se subînţelege.

[pentru spectatorii chinezi care nu înţeleg pantomima în alt limbaj se oferă subtitrare în preţul biletului. pentru aceia care nu şi-au luat bilet pentru a-şi lua cuie, îi rugăm să le ţină la îndemână. persoanele care cunosc limba chineză vor înţelege ce spune măcelarul citind subtitrarea. pentru cei care vor să parieze sunt posibile două variante:

1.dacă aveţi vise prea lungi, vă rugăm să interpretaţi o arie din Bărbierul din Sevilla în timp ce se ascute briciul
2. omul este un salam cu păr

dacă aţi câştigat vă rugăm să faceţi schimb avantajos de cuie]

Dante părăseşte scena în aplauzele furtunoase ale publicului. Nu înainte de a-şi strânge sufletele împrăştiate.

Gigi va candida la Preşedinţie. cîştigul este ambivalent. va emite decrete şi ordonanţe. va inventa goliciunea soarelui pe frontul de aer cald dinspre vest nimic nou. va fierbe zilele omului la 451 grade Fahrenheit.

[publicul avizat se va sensibiliza în acest moment. lacrimi vor înmuguri în colţul ochilor roşii. regia umple atmosfera cu o melodie. în funcţie de starea de spirit, unii spectatori vor asculta Brasil, Brasil, alţii Master and Servant, şi toţi în cor vor urla Master of Puppets is pulling the strings, twisting your mind bla bla…]

[pentru pariori, jocurile au fost făcute. a câştigat, ca de obicei, casa]

spectatorii gesticulează fără sens, în aplauzele lui Gigi Măcelarul care ţine în mână un peşte împuţit.

[reclamă: mâncaţi peşte cod. uneori e mai blajin alteori taie scânduri]

final: folosiţi cuiele.

nu ştiu ce fac când mă apucă amokul dar peste cinci minute sunt ok

mi-aş dori o jucărie koala
care să mă facă să uit de gesturi abrupte
de picioare în zid

aş vrea o mamă de împrumut
să fie întotdeauna lângă mine
în clipele acelea şi să mă mângâie pe frunte
să mă întrebe dacă vreau orez cu lapte
eventual să strângă după fiecare refuz

ar fi bună şi o amantă cu şolduri de căţea
să mă pierd în sufletul ei ca-ntr-o mină
să o deposedez de toate frustrările
ea să îmi măsoare nasul apoi să se adune
între palmele mele emoţionată
ca la prima întâlnire

cînd am fost odată la cules de ciuperci am găsit atât de multe încât am mâncat din ele doi ani. pe urmă m-am gândit că aş putea fi regele-ciupearcă – nu a fost să fie – la amsterdam toţi sunt regi şi se urinează pe stradă – undeva într-o piaţă privirile târfelor mă proiectau pe un zid se trăgea în mine din toate părţile nu erau decât privirile uimite ale oamenilor care mă vedeau plecându-mi fruntea pe asfalt în faţa unei vitrine în cartierul roşu nimeni nu ştia că poate voi face pe mine de ruşine dar trebuia să îmi pun speranţele pe asfalt să le calce toţi în picioare când mă apucă amokul mă ţine cinci minute dar apoi e ok

efectul de seră mi-e totuna cu efectul de seringă
dormicum cu găleata
broaştele orăcăie la infinit în umoarea ochilor
dacă aş bea cerneală aş vomita acatiste

nu sunt un nou ecleziast mi-e frică de întuneric
dacă aş ajuta o bătrână să traverseze strada
poate aş comite o crimă (nu întotdeauna)
mai bine nu mă lăsaţi
nu ştiu de ce uneori mă enervează atât de tare semafoarele
şi nu am murit niciodată în accidente de maşină

aş vrea să pot să vă uimesc cu o nouă prestidigitaţie
să îmi ascund inima de voi şi să mă urâţi
atât de tare încât uneori
să am cinci minute de nepăsare

cocaine

Ian Brown:

It ain’t cocaine running through your veins
Beluga caviar on the gravy train
It ain’t cocaine as you sip champagne
As you toast hightimes on the Gravy Train

ne place laptele
ca un sentiment ridicol de bere fără alcool
o cale ferată dezafectată

sunt cuvinte care se fac praf
când se freacă unele de altele
gravitaţia ne schimbă starea de spirit
în funcţie de fazele lunii
asta e o banalitate
dar aşa decojim sentimente
şi le stoarcem ca pe lămâi
până rămân amintiri goale
maldăre de sticle şi cutii de conserve
nu ştiu ce-am făcut astă vară
am mâncat icre de creier
şi tot prost am rămas

citim prânzuri dezgolite
pulpe de pui deochiaţi
salate de sare cu piper
nu contează ce avem la cină
bem lapte cu linguriţa
şi ne creşte adrenalina

lapte praf

la vita e bella

viaţa e un război al convenţiilor

şi
ne convertim pe neaşteptate la islam
şi strigăm moarte evreilor
apoi ne reconvertim şi devenim sionişti
moarte musulmanilor
ne convertim la infinit
până la omenie
şi strigăm moarte oamenilor
până ne aude cineva

stăm întişi pe spate
sub cerul ca o năframă
de baba-oarba
ne masturbăm pe tăcute
şi bem din ce în ce mai mult
lapte

la un moment dat ne vom face timp
să preparăm o poţiune de dragoste
să mergem aiurea pe stradă
să binecuvântăm animalele
şi copiii

incoming raven

lumina avea culoarea violacee.
era o lumină sătulă de vişine şi iasomie.

lumina striga după ajutor. era o lumină care pierea în mine. sub pielea mea.
aveam o poftă nebună de vişine cu iasomie.

lumina se transforma pe rând în mărgele de sticlă colorată. în bule de săpun care explodau în jerbe de flăcări. în aburi de ceaţă groasă ca sângele şi verde-amară ca bila de bou.

şi dintr-o dată lumina n-a mai fost lumină. erau umbre fără contur şi spectrele unor peşti morţi. o banchiză de gheaţă plumburie care înghiţea totul ca o gaură neagră. nu era întuneric. întuneric ar fi fost dacă nu simţeai nicio electricitate în mâini. dacă nu ai fi simţit cum sângele pulsează rece în coloana vertebrală. apoi apăsa ca vocea unui ventriloc în stomac.

păianjeni. cam în felul acesta mă bătea vântul în faţă. milioane de păianjeni se agăţau de mine. disperaţi de ceva care venea apoteotic din urmă. nu era linişte. nu era nici zgomot. urlet. ca o ură. un uruit continuu. ca o moară care macină oase. oase şi tegumente încă sclipind a viaţă. putea fi un urlet. putea fi mai mult.

mentă. pentru câteva clipe o senzaţie de prospeţime. o adiere albastră. o apă adâncă. apoi din ce în ce mai puţin adâncă. mâlul care urca prin ea. smârc. mirosuri. mere stricate. creştea. miros greu de putreziciune. ca o mortăciune de cal. moment de regres. linişte. apoi lumină. foarte multă lumină. care se continuă cu mult întuneric. cât un punct imens. cât o galaxie. cât un nimic. nu poate fi nimic. e o umbră.

o umbră care se aşează pe pieptul meu. palmele mele împreunate. ca nişte aripi de corb. ultimul zbor.