hebefrenic irrlicht
iubirea mea este o cameră goală
cu parchet proaspăt mirosind a parafină & pereţi albi înfometaţi după umbre
camera mea goală nu conţine iubire nici acuarele
este populată doar cu un măr roşu zbârcit uitat acolo ca o inima bolnavă într-un pacient dintr-un spital de campanie unde medicii au alte priorităţi
oameni fără braţe
care mă bucură că nu te vor putea îmbrăţişa niciodată
oameni fără picioare care nu te vor urma
oameni fără limbă & dinţi ce nu îţi vor şti vreodată aroma
oameni rămaşi fără viitor
care nu te vor putea plânge & nu vor putea îngenunchea la căpătâiul tău să îţi sărute buzele reci vinete
care nu vor plânge nu se vor amăgi că ai să te ridici să pui florile alături de celelalte care nu vor sta lângă ele până se vor usca oameni fără lumină în lumânări
oameni săraci fără tine
oameni de nimic fără tine
handicapaţi fără tine
eunuci fără tine
ACEASTA
este dorinţa mea de a deveni ucigaş în serie ca să scot din lume numele meu crescut ca o hernie
mai tîrziu am să ţi-l cos la guler
statz zwei
universul nostru se dilată fiindcă densitatea materiei este sub 5 atomi într-un metru cub
dacă aş avea un creion
mi-aş nota asta
aş vrea să iubesc cu 5 milioane de atomi/metru-cub
astfel ca forţele de expansiune ale universului să se inverseze brusc
te-aş aduce în scurt timp
în braţele mele
& am imploda în camera mea în centrul cearşafului cu răţuşte
statz abort
oamenii au rîsul gros & spart – poartă colivii pe cap
vorbele lor sunt scurte şi seci
nu prezintă nici o urmă de înţelepciune
pe buzele lor se citesc reclame de televiziune comercială
sunt oameni cu bilete de papagal în locul destinului
sunt oameni constanţi un fel de indice de frecare
când mergi pe stradă
figuraţie într-o piesă pe o scenă cu diametrul de 24 de ore
eu sunt un ciudat but do not call me freak
eu fac bungee jumping
cu bretelele sorţii
din când în când voi rîde & vă voi spune
adevărul
sunt un avorton
un
simplu
avorton am fost găsit într-un şanţ lîngă o căţea moartă cu uterul ieşit în afară
eu roz el roz nişte placentă împuţinată de viermi
trăiesc în sus
viril
nu am o inimă de plastic
am un testicol drept în loc de inimă
cînd iubesc
lumea geme de iubire împreună cu mine
toţi toate unii ceilalţi
gem
gem
gem
nu sunt o fiară nu sunt nici om
nu am băut lapte niciodată nici de om nici de animal aşa că eu nu am uitat niciodată gustul laptelui cum au făcut oamenii adevăraţi
nu mi-au plăcut rădăcinile dar am avut întotdeauna o predilecţie pentru pământ am fost legat de pămînt cu fire nevăzute
încă din şanţul în care m-au găsit aveam pămînt între degete & în gură
spuneau că o să fiu un mare latifundiar
eu mi-am dorit numai să ştiu care e uterul în care am crescut
mi-am dat seama tîrziu
în timp ce dormeam un fir de iarbă m-a mîngîiat pe obraz
atunci am ştiut că mama şi-a întins în sfârşit braţele
simt că sunt viu
nu îmi pasă ce sînt
iubesc
gem
sunt o cheie sol
un început de gamă
sunt un creion înfipt în mână
statz sequenzer-ergänzung B
cândva a fost o iubire ceva asemănător felului în care-ţi iubeşti pisica
sau felului în care japonezii se roagă aparatelor de fotografiat
cândva a fost o iubire
semăna mult
cu o avanpremieră cu public a unui spectacol de balet modern
el interpreta rolul unui pin ea era o salcie îi despărţea râul
abia târziu după mulţi ani rădăcinile li s-au întîlnit sub pământ
erau amândoi goi desfrunziţi
în sală pe scaune praful era atît de gros
încît ţi-ai fi putut nota asta
statz ebene
carnavalul migra între inimi arătînd lumii chipul între palme al oamenilor momentul lor magic al zahărului dimineaţa în cafea
carnavalul venera suflete pierdute între omul-ghiulea care a fugit cu banii contorsionistei şi omul-păianjen care i-a ţesut o poveste frumoasă de amor echilibristei care a vrut să moară şi a scăpat trapezul
carnavalul aduna firesc speranţele precum dorinţa omului-şarpe de fi spirală şi a se îngemăna cu femeia-înger în punctul de la infinit.
carnavalul aleargă acum departe de mine fiindcă eu plătisem bilet să văd spectacolul însă m-am trezit dintr-o dată în arenă număr special îmi băgasem capul în gura morţii lumea îşi ţinea respiraţia dar ziarele n-au scris nimic
statz angst
am plătit să trăiesc şi azi pentru ziua de mâine mi-au mai rămas foarte puţine
lucruri de făcut în curînd am să mă pot zeifica îmi vîr mătărânga în locul pe unde mi se scurge ca într-un sens giratoriu viaţa
opresc robinetul împrăştierii benevole în lume
începutul în dragoste poate fi prevăzut cu exactitatea unui cutremur
aşa cum din elementele psihosomatice corect anamnezate
poţi prevedea că pe 29 ianuarie bătrânutrăgător
va deveni criminal în serie
va omorî toate urmele lui lăsate în sufletele oamenilor va hăcui toate atingerile lăsate cândva pe pielea femeilor va umbla în inima tuturor beţivilor va aduna toate beţiile împărţite inconştient va despica ţestele tuturor celor care l-au cunoscut vreodată & va aduna cu o ţepuşă lungă toate amintirile mai mici sau mai mari
astfel pregătit
bătrănutrăgător va pune toată viaţa lui într-un alambic apoi va prepara o poţiune
o va pune într-un recipient din sticlă subţire
ţi-l va coase în gulerul cămăşii aşa cum aveau spionii
poate doar aşa nu-i va mai fi teamă că atunci când te vor prinde
mă vei bea
mă vei da la schimb
dar nu vor putea scoate nimic de la tine
statz zeitschiff
să vă spun
totul se afla ascuns sub o clapă
o singură apăsare aleatoare
independentă de bagheta dirijorului surd
nici măcar o combinaţie diabolică de optimi do si fa mi
care să mute mobila & să îţi aducă obsesiile în realitate
un posibil viitor şi-a deschis aripile să mă îmbrăţişeze
albastrul curgea pe ea ca o rochie
pianul mi-a numărat exact cele două bătăi ale inimii
a 35-a sistolică a 36-a diastolică între care m-am îndrăgostit
ne-am regăsit într-o mână cu zece degete unde sângele miroasea în sfârşit a moarte
am sugruma raţiunea cu toată patima aşa cum ne-am tăia venele
să facem schimb de sânge în ACEST fel devenim frumoşi
extraordinar de frumoşi
când ne vede
dumnezeu fluieră în biserică
statz kraftwerk
de multe ori mă trezesc noaptea mergând pe liniile de înaltă tensiune
e cineva în spatele meu nu ştiu cine
doar îl simt
mă muşcă de umeri are dinţi mici şi ascuţiţi de piranha
mă întreb de ce nu se curentează
sunt conectat la 12.000 de volţi am pielea fosforescentă
luminez ca un trasor de semnalizare
în depărtare se aude zgomotul înfundat al oraşului e asemenea unui malaxor uriaş de oameni
degeaba alerg pe fire nu pot scăpa de urmăritor pielea mi se întinde ca o aripă de liliac
mă îngrop în ea
mă învelesc îmi pun stomacul pe cap îmi pun palmele după ceafă sper că sunt la fel de înspăimântător ca o amfibie preistorică
simt cum mă transform într-o uriaşă uzină de putere
durerea a crăpat deja pe spatele meu
acum sîngele pompează liber inima e o turbină irişii mei sunt două arcuri electrice
ai putea să notezi asta
arcuri electrice care se aleargă unul pe altul pe stâlpi până în depărtare
până în oraş
luminile şi zgomotul citadelei se scurtcircuitează
cîinii fug înnebuniţi de pe strada ta
se face dintr-o dată linişte
atât de linişte
încât ţi se pot auzi visele foşnind între tâmple
atunci e momentul să îţi spun în gând
noapte bună
statz exil sils maria
mi-e sete de vinul pe care îl ţin în mână dar nu-l pot bea
mi-e sete de vocea lunii care scobeşte în crăpăturile din zidurile casei
tu o auzeai
mai ştii crăpăturile au apărut la cutremurul acela pe care nu l-am simţit & care s-a retras apoi ruşinat fiindcă aveam magnitudinea mai mare
ne simţeam ca piram & tisbe cea frumoasă
cînd eram în camere diferite
mi-e sete să cobor în tine să îţi beau apa de la plămâni
mi-e sete să te privesc în ochi
ochii tăi infiniţi ca două fântâni pe unde se scurge lumea
mi-e sete
dar iubirea mea nu este decât o cameră goală mirosind a tutun prost
a sînge închegat
a formol
a moarte
a parchet proaspăt dat cu petrosin
o cameră în care nu sunt mai mult de cinci atomi
o cameră din care au evadat toate păsările şi oamenii şi-au aruncat coliviile
o cameră în care parchetul e făcut din lemn fulgerat de pin şi salcie
o cameră în care dumnezeu nu vede
o cameră în care liniştea e mai sumbră decît în orice cântec diabolic care mută mobila
o cameră în care nu este nimic
nici praf
nici măcar un creion să nu uit
să notez toate astea
