dedicat curvelor
e tihnă ca într-o dragoste mută. ca şi cum din palme
ne-ar creşte două năpîrci care se înghit.
limba mi-e un biscuit dulce pe care-l înmoi în sînge
în miezul florii tale de mac. priveşti peste umărul meu, cu ochii închişi,
nu ştii dacă-i o rugă sau o amintire, tu şi eu în zbor, în cădere,
ameţim ca mierea, ameţim ca otrava.
ţi-e bine cu mine. la fel cum ai mînca mereu
orice pofteşti, plăcinte fierbinţi, gogoşi, îngheţată.
nu-mi pasă de mîine, întotdeauna va exista un altul de iubit.
aceasta e clipa, te ţin de mînă într-o atingere obscenă,
uită de iubire, hai să facem dragoste ca doi infirmi
să-ţi simt buzele pe membrele amputate.
vaginul tău e un cimitir fără morţi. în cămaşă îmbraci
bărbaţi cerşetori, femei singure, copii orfani
pentru ei îţi vinzi sufletul în rate, respiraţie cu respiraţie.
ei muşcă din pîinea ta aşa cum şi-ar cumpăra o vacanţă în leasing.
femeile mele nu primesc de pomană, nu vor să mă scape de comoară
doar îmi aruncă priviri reci, monede, nu cumpăr nimic
sunt obosit. nici eu nu pot duce mai mult.
soarele are degete lungi, unghii ascuţite. mă ţii departe de răni,
în gura ta e noapte, buzele sunt sfori infinite, ne leagă, ne lasă gaj
paturilor care despart. o singură privire există între noi,
cea a căpitanului din vîrful catargului strigînd din toţi plămînii pămînt.
eu sunt ţara de foc pe care o cauţi, eu sunt locul în care te-am aşteptat,
pămîntul tatuat cu o cruce. dragostea e un bilet de loterie.
dedic acest poem tuturor curvelor. fiecare dintre ele a bătut
un cui de coşciug în pielea mea. le iert pe toate, le iert în numele iubirii,
le iert fiindcă iubita mea creşte în mine ca o statuie. în preajma ei
dumnezeu este o lumină mîhnită.
