am gura astupată

cu toate cuvintele poeţilor
am gura astupată cu toate iluziile artei
şi sfintele amintiri despre lume
am gura astupată
cu duminica promisiunilor şi vinul
care ne îmbată moartea
şi nu pot spune ce simt

am gura astupată cu inima
iar limba se zbate în piept în locul ei
palmele sînt pe plita încinsă a golului
din trupul simţirilor
sume imense de respiraţii anonime
tăceri legate cu noduri gordiene zac
în mine braţele sînt legate cu milioane
de fire o rădăcină care strînge în ea
exprimarea unei fericiri

am gura astupată
cu ochii tăi şi marea se varsă în mine
ca într-un ocean ce îneacă munca lui dzeu
am picioarele înfipte între coapsele tale
şi toate ploile se trag din asta
am gura astupată cu oasele umerilor
celui mai frumos vis
ca atunci cînd fiecare noapte vine mirosind
a flori de cîmp şi iubire

am gura astupată de gura ta
pielea ta e cerul ochilor mei
cuvintele circulă liber dintr-unul în celălalt
limfele se amestecă precum amintirile
sîntem doi cu o singură viaţă
fără teamă
fără sfîrşit
am auzit că moartea ne intră pe gură