țipai ca o femeie în călduri

și bocancii nu mă mai încăpeau
la fel și visele
mi-aș fi crestat pieptul să-l hrănesc direct din mine
pentru o săptămînă sau măcar o zi în plus
carnea ta și carnea lui creșteau ca un deget în rană

au fost zile ascunse într-un cuvînt
peste frunze de lămîi mușcate din pernă
cîinele agoniza de mai multe zile în scară și îi aduceam lapte
ție o senzație trecătoare de răcoare pe piele
mă rugam să nu moară
dimineața cînd respirația îmi mirosea ca o noapte
polară de vară

prin fereastra deschisă auzeam
cum țipai ca o femeie în călduri eu țineam în brațe trupul cîinelui
și-mi era frig
învelisem corpul sătul de iubire în lenjeria noastră și imprimeul cu frunze
începuse să miroase a put