substanța D

am stat unul în fața celuilalt cu ochii ferecați ca niște celule
în care sunt ascunse cele mai mari primejdii am stat față în față
și ne-am privit direct cu sufletul și ne-am vorbit de parcă am fi
citit istoria universală a literaturii

de război și de dragoste unul în mintea celuilalt și eram fericiți.
am stat fiecare cu umbra peste celălalt ca două ceasuri solare
arătînd începutul și sfîrșitul eternității, cînd am fost singuri în tot
universul și nu ne-a durut.

am stat unul în fața celuilalt cu gurile distruse, creierii măcinați,
gîndurile golite de orice licărire și am așteptat să fim despicați
de vise să naștem substanța ce ne împleticește pașii
pe un sigur drum și ne transformă-n mahmuri cu un singur vis.

am stat unul în fața celuilalt și la jumătatea privirilor s-a născut
substanța care îți copiază liniile din palmă în palma mea
substanța care adună gîndurile tuturor oamenilor de zăpadă
într-o ninsoare din soare

substanța care și-a adăugat la profilul ei de pe facebook sau
de aiurea toți oamenii din univers, substanța care poate
spune lucrurilor ce-ți vorbesc fără oprire în minte să tacă,
și-o face mai convingător decît moartea.

am stat unul în fața celuilalt ani-dorință în care sîngele
a străbătut distanțe impresionante dar nu ne-a atins,
am stat unul în fața altuia și am vorbit nenumărate ore
dezvoltînd un simț atît de adînc al confesiunii încît am ajuns
doar să clipim din ochi și tristețile ne năpădesc
mai tare decît buruienile o cale ferată dezafectată.

am stat unul în fața altuia și ne-am pustiit reciproc
mîngîierile, emoțiile, durerile și am ajuns atît de slabi
și lipsiți de putere că aerul se împotrivea respirației.
o, eram atît de cuprinși de dorință încît ne-am legat fără teamă
de ultimul vagon al lunii și ne-am lăsat tîrîți spre cer
într-un urlet de hienă înfometată,

atît de halucinați de substanță că trotuarele se întorceau invers
să le pășim pe ambele părți și casele își arătau subsolurile
cînd treceam asemenea fetelor din cartierul roșu,

o, și mai presus de atît am avut viziuni supernaturale cu substanța D
cînd eram ușori și feerici ca luminile unui oraș plutind pe un lac
cînd puteam sta în lotus pe patru fire de iarbă să-i ascultăm durerea
cînd ne împreunam mîinile într-o schemă atît de complicată
încît era nevoie să ne mușcăm la sînge să ne putem desface.

noi eram cei care adunau lumina de pe stradă și-o întorceam
înapoi în felinare cînd ne sărutam, noi am fost cei care înveleau ceața
în hîrtie de ziar și-o puneam la păstrat în frigider pentru că ne plăcea
s-o avem cu noi după dragoste.

noi am fost cei care plîngeau împreună cu trenurile în gări
părăsind oameni, părăsind vremuri bune și născînd atîta substanță
ca o mamă născătoare de criminali în serie, noi

am fost cei ce s-au dezbrăcat pînă la os și s-au așezat în sicrie
în locul sinucigașilor din dragoste și tot noi am fost aceia
ce s-au împerecheat dezmățat cu vinul, țigările, filmele deocheate
cu dorințele stranii ale oamenilor din jur și i-am făcut să simtă
substanța,

pofta nebună de a-și scurta zilele cu tot ce-a mai rămas neconsumat
din dragoste după ce-am trecut noi.

și cîte altele n-am făcut din substanța D! cîte nopți n-am colorat case
parcuri, străzi și oameni cu instrumentele pline de tenebre și de viziuni
ultime ale existenței și conștiinței pînă am reușit să-mi transform
întregul univers într-un vers al substanței

căci m-am născut din dorință și în ea voi sfîrși

pentru că sunt suficient de puternic să fug dincolo de mine
împins de sentimente care mi se potrivesc natural, într-o locomotivă
cu aburi avînd puțin praf de cărbune sub ochi
și un singur chibrit.