Iubirea e amintirea unui viol cu reducere 50%
Librăria ”HERG BENET” promovează în această săptămînă volumul IUBIREA E AMINTIREA UNUI VIOL, de Leonard Ancuța, oferind o reducere de 50%. Nu ezitați să comandați pe site-ul librăriei acest volum, la un preț de 9 lei!!
http://www.libraria.hergbenet.ro/?category=15
Citind unele poeme ale lui Leonard Ancuța ai acel sentiment puțin straniu că primești mult mai mult decât așteptai – te simți ca și cum te-ai urcat într-un lift, ai apăsat butonul pentru un anumit etaj, dar liftul a părăsit de mult cadrul blocului și zboară cu tine la înălțimi neverosimile. Nu oricine îl poate urma pe Ancuța în acest periplu sentimental. Ca în cazul oricărei poezii puternice și dure, pentru ca cititorul să fie absorbit fără drept de întoarcere în atmosfera pe care o țese cartea, acesta trebuie să împărtășească măcar puțin din structura autorului, să simtă acea recunoaștere a familiarului, pentru a o putea simți cu adevărat. Este probabil ceea ce își dorește și autorul. Fiecare poem din “iubirea e amintirea unui viol” e ca un test: Ancuța ne întreabă, privindu-ne în ochi, cu un zâmbet puțin ironic pe buze – mai vreți? sunteți siguri că mai vreți? Cei mai slabi de înger, cei care nu vor să privească în adâncurile lor indecise, vor rămâne pe margini și vor contempla spectacolul, lăsându-i pe alții să joace rolurile cu adevărat importante: “pășeau calm în urmă și mă priveau/ cu mâinile duse la gură/ ca la vederea unui dezastru” („tratat de autodistrugere”).
Iubirea din versurile lui Leonard Ancuța poate însemna mai mult decât acest sentiment. Adesea, ea se identifică cu o plenitudine ce depășește acest registru erotic: “pentru că așa trebuie să fie dragostea/ să iubești până se umple clipa și/ pocnește asemeni bobului de strugure mult prea copt” (“kairos”). Aici, iubirea e înțelegere a tuturor lucrurilor, iubirea este îndrăzneala de a fi tu, și, mai ales, iubirea este libertate: “mergeți dincolo de marginea prăpastiei/ iubirea e ca un pod nevăzut sub tălpi/ un pod cu ambele capete înfipte în ființa noastră/ un pod de pe care putem sări fără teamă” (“poemul bătrânuluitrăgător“).
Sângele și fluturele pendulează grațios dar obsesiv prin poemele lui Leonard Ancuța. “toți vom ucide cândva un om. când îl vom iubi cu adevărat ne vom înfige în el până la plăsele, îi vom îmbrăca trupul și-i vom locui mintea”, scria autorul în romanul său de debut, Control. “Violul” săvârșit de fluture este tocmai acesta: luarea în stăpânire a unui trup, infiltrarea în acesta, posedarea. Nu e niciun paradox în faptul că o ființă de o frumusețe neverosimilă comite o atrocitate. Frumusețea este creată pentru a lua în posesie, pentru ucidere, este tocmai ceea ce spune poetul. Asta este iubirea, un fluture răpitor care își strânge aripile deasupra inimilor noastre. (Cristina Nemerovschi)
