insuficient aer să ne putem îmbrățișa

dar atît cît e nevoie
căutările să dureze
o viață.

insuficient aer să ne putem spune
cît de mult,
cît de mult sau
cît de puțin
a mai rămas
în urma atingerilor.

ca-ntr-un coșmar
în care oamenii se înghesuie
să iasă dintr-o clădire
în flăcări.

ca-ntr-un coșmar
în care eu și tu
am pune la un loc
tot ce-am adunat de la alții
și-am observa că n-avem destul
să ne avem
unul pe celălalt.

*

aerul e ca să te-apropii
de oameni din respirație
în respirație.
să ajungi discret lîngă ei,
o prezență iminentă și
cu potențial de ciocnire
ridicat.

aerul e pentru ca oamenii
să fie mereu în pericol să
se îndrăgostească de tine.

și cînd se îndrăgostesc –
să arunce în aer diamante
doar pentru tine.

aerul e pentru ca oamenii
să întindă între ei
plase din șoapte.
aerul e ca să ne putem arăta
cît de tare și de intens ne
strălucesc ochii și sîngele.

aerul e pentru ca atingerile
să nu rămînă prizoniere iar
cineva, la un moment dat
n-are importanță cine și cînd,
va folosi tot aerul din lume
să-și arunce pieptul
în aer.