Prima pagină > scenariu > lecţia despre nimic

lecţia despre nimic

EXERCITII DE IMAGINATIE

 

decorul e simplu.
imaginaţia fiecăruia îl poate îmbogăţi după bunul sau răul plac al inimii
sugestie
o scenă goală împărţită în două de un gard de sârmă ghimpată care se continuă în public

muzica se aude imperceptibil. ar putea fi orice gen, interpretare, execuţie de calitate sau rateu. pentru cei care nu îşi pot imagina sau desluşi între urechile lor cum vine asta propun regizorului ca la intervale egale să ridice puţin volumul repetând obsedant refrenul unui cântec probabil uitat de mulţi, dead or alive – absolutely nothing

în partea dreaptă a scenei nu se întîmplă nimic. sunt doar procese vegetative, precum în partea dreaptă a creierului. încercaţi să vă imaginaţi asta.

în partea stîngă a scenei activitatea neuronală lasă de dorit. nimeni, nici măcar eu, nu poate proiecta un personaj credibil, talentat, suficient de experimentat pentru exerciţiul nostru.

se aude o voce în difuzoare. se cere un voluntar din public.

vociferările celor care nu sunt aleşi se vor acoperi cu muzică la cerere. întrucît nimeni nu ştie cu adevărat ce vrea când vine la teatru, haideţi să ne imaginăm că muzica aleasă ar putea fi bauhaus she’s in parties. dacă nu reuşiţi rog regia să puna banda cu bauhaus.
(mai tare)

personajul ales aşteaptă pe scenă. nu face nimic deoarece nu i s-a spus.
aşteptarea lui se transformă în nerăbdare. îşi dă seama că nu se pricepe. se trădează faţă de public. publicul reacţionează ca la teatru. imaginaţivă că sunteţi la teatru şi nu vă place piesa şi nici faţa actorului. (cum reacţionaţi?) (doriţi să plecaţi?) (nu se poate ieşi până la pauză) (de fapt spectacolul nu are pauză) (viaţa se trăieşte fără pauze)
nimicurile cotidiene nu sunt pauze. nu sunt rupturi. ele trăiesc alături de noi. împreună cu noi. în noi. aşa ca nişte animăluţe de casă fără o formă predefinită. interesant este că nu trebuie îngrijite. nu trebuie scoase afară să-şi facă nevoile. îşi fac nevoile în noi şi adoră asta. vă puteţi imagina asta?

regizorul intră pe scenă şi îi spune ceva la ureche personajului. faţa acestuia se luminează. o schiţă neterminată pentru zîmbet şi mîini, în registru subtil, i se încheagă pe faţă.
voluntarul pare că a înţeles ce trebuie să facă.

moare.

din culise apare un maşinist care îl apucă de mîini şi scoate de pe scenă.

se cere un alt voluntar.
de data asta e linişte în sală.

pentru a mai înveseli atmosfera, regizorul intră pe scenă. îşi agită mâinile.
(liniştiţi-vă!)
(e doar o piesă de teatru)

din nou muzică. bună.
un refren pe care îl ştie toată lumea. please don’t go – double you

regizorul dublează miza. îşi scoate hainele rămînînd gol pînă la brâu. dansează drăceşte. merge în public de unde alege un nou personaj. muzica se opreşte brusc. regizorul urlă ca un descreierat. (tu eşti alesul)

(eu? eu am o moarte mică şi pipernicită. care poartă şosete desperecheate. care are o singură ţîţă, lăsată. cealaltă extirpată din motive de cancer.)

(dacă joci bine rolul, poate vei avea o moarte blondă, 90-60-90, bronzată natural în caraibe, şi foarte pofticioasă)

personajul zîmbeşte larg, cam cît strîmtoarea Bhering.

începe.

nu am înţeles niciodată de ce nu a început cu începutul. a început de undeva unde nici eu nu ajunsesem încă să îmi imaginez

imaginaţi-vă dumneavoastră

omul îşi împreunează mâinile ca si cum ar cuprinde între palme o sferă.
(încercaţi să vă imaginaţi asta)
apoi cu un gest brusc îţi pune antebraţul stâng în încheietura mainii drepte.
(sau asta)

se aşază în poziţia lotusului şi începe să-şi legene uşor capul. apoi gradual începe să îşi legene întreg corpul. începe să urle.
corpul îi este apucat de spasme de parcă ar fi posedat de toţi demonii care nu au mai încăput în dumneavoastră. încercaţi să vă imaginaţi un apus de soare care nu vă place. unul atât de prost făcut încât vă vine să urlaţi. încercaţi să urlaţi. dacă nu vă reuşeşte ţipătul ca în halloween 1979, imaginaţi-vă că soarele este un şobolan uriaş cu gura căscată şi dinţii ca nişte cuţite marca anthony perkins psycho scena duşului.

moare

închipuiţi-vă reacţia sălii.

se aude muzică de o calitate îndoielnică. aşa ar crede unii.
romica puceanu. deschide bă groparule mormîntu… peste se suprapune umbra et imago gedanken eines vampirs

regizorul intră pe scenă. e mînjit cu sânge împrejurul gurii. de fapt e murdar de sînge peste tot. vă puteţi imagina un nosferatu chel în vîrful capului sau pe woody allen în rol de vampir sîngeros.

cu o pronunţie clară şi precisă informează publicul că ieşirea se face pe scenă.
(nu vă grăbiţi. luaţi-vă rolul în serios. dumitale primul. nu protestaţi doamnă.)

se aude falco – out of the dark, însă se întrerupe rapid.

se sting absolut toate luminile.
inclusiv în blocul vecin.
şi în toată america. şi în china. şi în rest.
temă pentru acasă.
rămâne să vă imaginaţi asta.

Anunțuri
  1. M.
    Septembrie 17, 2008 la 5:48 am

    foarte tare… imi place modul in care se prezinta scena, idea de a muri pe scena, da am si eu asa o intrebare (o nelamurire) sarma aia ghimpata are vreun rol anume? sau e doar asa ca sa imi imaginez eu rolul ei? 🙂

    si morala? pana la urma toti jucam pe o scena si pana la urma toti o sa jucam rolul personajului care moare? memento mori? :>

    ai incercat sa mergi cu idea asta, poate putin mai dezvotata la o trupa de teatru sa incerce sa o puna in scena?

  2. batranutragator
    Septembrie 19, 2008 la 4:47 pm

    ma bucur pentru trecere. cu toate ca nu am pretentii atat de inalte, o sa iti raspund printr-o parabola. se spune ca rostul filosofiei este altul decat acela de a-ti oferi raspunsul la intrebari. filosofie te invata cum sa iti pui corect intrebarea si pe ce cale sa mergi ca sa intalnesti raspunsul. asa si aici, nu ofer raspunsuri. ai gasit singura intrebarile, singura vei gasi si raspunsurile. uneori autorii nu isi propun sa ofere toate raspunsurile, fiindca ei stiu ca imaginatia e fara limte.

    in ce priveste partea cu trupa, nu , inca nu sunt atat de bun incat sa imi propun sa fac un spectacol. am un prieten regizor, o sa ma gandesc la asta.

    merci de trecere.

  3. Septembrie 24, 2008 la 7:59 am

    ESTI INVITAT PE FORUMUL POETI SI PROZATORI CONTEMPORANI SA APRTICIPI CU PRORPIILE CREATI LITERARE ! TE ASTEPTAM !

    LINK DIRECT http://poetcontemporan.spruz.com/default.asp

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: