Kim

asianDacă ar fi fost asiatică, probabil că așa ar trebui să se numească. Nu era, însă impulsul de a o striga pe numele ăsta era mult prea puternic încît se lăsase dus în voia lui. Așa că încă de la prima întîlnire îi spusese că ar vrea să-i spună Kim, fiindcă așa se simțea inspirat. Ea nu protestase, fusese doar ușor amuzată. Poate și puțin emoționată, remarcase o ușoară roșeață în obrazul ei măsliniu, cu pomeți ușor accentuați. Ochii migdalați,iriși ca două cireșe negre, uriașe, se concentrau spre el într-un surîs liber, de copil care primește în dar jucăria dorită. Kim. Dacă nu s-ar fi pișat într-un frigider aruncat pe culoarul căminului, împreună cu Draco, doar ca să se amuze, poate nu ar fi cunoscut-o.

Erau deja de un an și jumătate împreună. Nu fusese nașpa, dar nici extraordinar. O înșelase de vreo 10 ori, nu-și putea da seama dacă era de bine sau de rău. Oricum joaca de-a rățuștele, care însemna preludiu pentru sex în cadă, nu prea mai mergea. Și cînd chestia asta care se face cu organele genitale nu implică și alte organe, asta face ca viitorul să nu sune bine deloc.

Se uita la ea, trăgea alene dintr-o țigară. Avea părul negru, ușor răvășit de vînt, cearcăne la ochi, pielea bronzată, sîni mici și obraznici, care abia se întrezăreau sub rochia albă. Aerul ei, puțin misterios, cald, umed, cu iz de Indochina, se rostogolea spre el în vălătuci nevăzuți, iar nările lui fremătau. Nu putea abandona. Îi simțea savoarea în gît, în plămîni, un tutun special, aromat, care cînd i se revărsa în sînge îl făcea să-și simtă pulsul în interiorul glandului. Kim. Dacă n-ar fi strigat-o pe gagica aia care-a trecut pe lîngă el și Draco în timp ce se pișau în frigider, nu ar fi cunoscut-o.

A comandat o sticlă de vin. Ea nu bea cine știe ce, nu-și aducea aminte să o fi văzut vreodată mai mult decît amețită. Cum se spune, bea mai mult ca să-i lucească ochii. Despre el nu se putea spune același lucru. Avea ochii alunecoși de cînd se trezea. Pentru el alcoolul era necesar pentru împăienjenirea ochilor, pentru pîcla aia care coboară în ei ca un nor de furtună pe coama unui deal. O perdea peste privire care să-l izoleze de realitate, ceva care să-l închidă în interior, să-și poate suge creierii ca un obsedat care și-o dă singur la muie.

A doua sticlă a băut-o aproape singur. Kim avea pulsul ușor crescut, devenise mult mai volubilă și povestea tot felul de chestii pe care în mod normal nu le-ar asculta. De data asta însă, era atent la toate detaliile, începînd de la modulațiile din voce și pînă la felul în care îi mișca vîntul părul de pe frunte, de la felul în care i se ridica pieptul la fiecare respirație, în concordanță cu fremătatul nărilor, pînă la surîsul întrerupt de paharul cu vin din care bea, cu acele înghițituri mici, delicate. Îi urmărea stropii de vin cum coboară în ea, și îi ascocia cu o ejaculare puternică, una plină de viață, care îți face sufletul greu și inima să bată ca un clopot ce vestește desăvîrșirea. Kim. Dacă fata care trecuse pe lîngă ei cînd se pișau în frigider nu accepta invitația lui Draco de a merge la petrecere, era mai mult ca sigur că nu ar fi cunoscut-o.

Se înserase și o răcoare plăcută se așezase în atmosferă. Vîntul adia într-un fel anume, parcă mii de păsări nevăzute zburau în apropiere, împingînd coloane de aer cu aripile, răvășindu-le părul, privirile. El tocmai terminase vinul și cu toate că ar mai fi băut ceva, se gîndise că e mai bine să renunțe. Mai avea o sticlă în frigider, era ferm convins că îi va face felul în noaptea aia. Și nu singur, ci împreună cu Kim. Cumva și ea simțea chemarea, îi strîngea degetele în palma ei mică și în acele clipe el îi simțea bătăile inimii cum îi picură pe piele, cum sunt absorbite și își continuă drumul prin vene direct în inima lui.

A plătit, i-a aruncat o privire nepermisă chelneriței, apoi i-a mîngîiat puțin curul cu privirile. Așa ca pentru noroc. A sărutat-o pe Kim, nevinovat ca un condamnat la moarte dintr-o eroare a justiției, după care au pornit-o spre casă. Noaptea coborîse ca o rochie neagră pe trupul gras al orașului. Stelele puteau fi un colier de perle mult prea scump, așa ca o marfă de muzeu de admirat în vitrină la Harrods în Londra. S-au oprit de cîteva ori să privească cerul și să se sărute. O simțea cum se lipește de el, îi simțea porii înfometați, umezi ca niște ventuze de caracatiță. Ea îi înghițea fiecare sărut, să hrănea cu el. Pielea îl furnica, avea impresia că nu-și mai poate controla mîinile, îi venea să-și înfigă degetele în ea și să o soarbă ca pe-o apă rece de rîu de munte. Kim. Dacă Draco și gagica aia nu se așezau în patul de sus la petrecere, înainte ca el și Johana să se bage în cel de jos pentru o partidă, nu ar fi cunoscut-o.

În camera lui nu avea pat. Era doar o saltea mare, pentru care plătise ceva bănet, aruncată direct pe jos. O bibibliotecă studio întinsă pe un perete, care încadra televizorul, care la urma urmei era tot un fel mobilă, dat fiind faptul că îl folosea destul de rar și atunci doar ca să-și pună căte un film la video. Mai era un fotoliu și masa de scris. Restul spațiului era ocupat de o imensă dezordine, una despre care o parte dintre oameni spun că e un semn de noblețe și spiritualitate. Majoritatea femeilor nu cred asta, dar se spune că nu trebuie să ai încredere în tot ce spun ele. Nici măcar în ce gîndesc nu e bine să te încrezi, mintea femeilor e ca un IP rutabil la un computer, se schimbă la fiecare 10 secunde.

A scos vinul din frigider, a turnat în două pahare și a sorbit cu nesaț jumătate din porția lui. Kim nici nu s-a atins. A venit spre el, și-a încolăcit brațele pe după gîtul lui și i-a sărit în poală, cuprinzîndu-i mijlocul cu picioarele. S-a clătinat ușor sub greutatea ei, dar a strîns-o la piept, căutîndu-i gura ca pe o mască de oxigen. Și-a zdrobit buzele de ale ei, a penetrat bariera dinților cu limba apoi și-a lăsat tremurul interior să curgă în ea, în cascadă, un șuvoi care se prăbușește de la înălțimea boltei palatine pînă în vagin. Și-a petrecut o mînă pe sub ea, între picioarele ei, i-a îndepărtat chiloții, și a simțit cum saliva lui ajunsese deja acolo. Era udă ca o dimineață în rouă. Kim. Dacă nu ar fi spus bancuri împreună cu Jo în timp ce și-o trăgeau, amuzînd pe toată lumea din cameră și dacă n-ar fi clătinat suficient patul astfel încăt tipa care era cu Draco să ajungă în brațele lui, dimineața aia umedă n-ar mai fi venit niciodată.

S-a apropiat de saltea și s-a lăsat ușor pe spate, păstrînd-o deasupra. Și-a strecurat degetele prin părul de pe ceafă, sărutînd-o apăsat, închipuindu-și gura ei ca o peșteră ascunsă în munte, un loc binefăcător în care se poate retrage pentru întreg restul vieții. Kim și-a deschis pentru o clipă ochii, privindu-l pînă în centrul dorinței. Fără să spună un cuvînt și-a tras rochia de pe ea, i-a scos tricoul apoi a început să-l sărute și să-i mîngîie pieptul cu limba. A coborît pe abdoment, mușcîndu-i pielea ușor și respirînd apăsat. Îi simțea aerul fierbinte, încălzit de plămînii ei incandescenți ca două rezistențe și undeva sub curea acumula căldura aceea sub forma unui ghem de poftă care creștea ca lumina într-un pahar uitat pe masă în dreptul ferestreu, pe măsură ce soarele se ridica tot mai sus pe cer. Kim. Dacă nu s-ar fi întîmplat ca Draco și gagica, care făceau pe jenații dar erau cam înfierbîntați de ceea ce se petrecea în patul de sub ei, să plece atunci de la chef pentru a merge la ea acasă, paharul acela n-ar fi fost niciodată plin.

Pantalonii au zburat de pe el, după care ea i-a tras chilotul într-o parte, sărutîndu-l umed, fără să se grăbească. Se simțea conectat la întreaga rețea electrică a planetei și în fiecare nodul nervos erau scurtcircuite dureroase. Plăcut de dureroase. Apoi i-a scos-o afară, și răcoarea nopții i-a învăluit-o cîteva momente, dîndu-i frisoane. Ea și plimba vîrful limbii pe întreaga lungime, mai întîi la bază, apoi mai sus, către cap. Pe neașteptate i-a înghițit-o aproape în întregime, înfigîndu-și dinții în piele, lucru pe care el l-a simțit ca pe o mușcătură de viperă. Otrava plăcerii l-a paralizat pentru o secundă, apoi un chin ca povara nemuririi i s-a scurs prin tot trupul. Inima îi consuma timpul ca o bombă cu ceas. Nu mai avea mult și trebuia să detoneze. Conștient de acest lucru, s-a retras de sub ea și a cerut un răgaz.

Kim l-a privit înghesuită între două sentimente, un nor de poftă și o umbră de înțelegere. În el locuia o stare fără nume, nu putea să dea o explicație pentru asta, nici n-ar fi fost bine. Nu putea să-i spună că, în ciuda faptului că-i plăcea enorm, simțea nevoia de altceva, un altceva de care avea nevoie pentru ca lucrurile să se așeze pe un alt făgaș sau să poarte o altă intensitate. Una pe care n-o trăise încă. Așa ca un baraj pe un rîu, care să gîtuie debitul pentru a da un impuls curgerii către mare. Hai să jucăm un joc, i-a zis. Un joc nou, de adevăratelea, unul cum n-a mai jucat nimeni pînă acum. Ce fel de joc? Sper că nu e ceva complicat! Nu, nu e deloc, e un joc al dorinței. O să-ți placă. Bine, cum vrei tu. Cum e jocul acesta? Știa că n-o să fie așa ușor. Kim . Dacă, Draco nu s-ar fi trezit devreme dimineața, chiar în momentul în care colega de cameră a gagicii pe care o adusese la chef se îmbrăca, probabil jocul acela nu s-ar fi întîmplat.

Jocul e așa. Să ne închipuim că suntem soț și soție, i-a zis. Că suntem căsătoriți de 10 ani și nu avem niciun copil, cu toate că tu îți dorești cu disperare unul. Căsnicia noastră atîrnă de un fir de ață, poate doar acest copil ar mai putea-o salva. Suntem amîndoi plictisiți, distanți, cu o viață sexuală de cuplu aproape inexistentă. Tu bănuiești că te înșel, eu cred la fel. Și într-un fel niciunul dintre noi nu e făptașul. Cumva, într-o viață banală, așa ca a noastră, probabil în felul ăsta se întîmplă lucrurile. Mai devreme sau mai tîrziu, din nevoia de afecțiune, din dorința de schimbare, din apetența noastră pentru extraordinar, ceva ne face să greșim, să călcăm strîmb. Și uite că tocmai s-a întîmplat. Tocmai ai avut o aventură cu cineva, din nefericire pentru tine, nu te-ai protejat și ai rămas însărcinată. Doctorul ți-a confirmat asta, din păcate mi-a spus și mie, nebănuind ceva în neregulă. Iar eu știam că de 3 luni nu mă mai culcasem cu tine, așa că aveam dovada trădării. Iar tu, singura soluție pe care o vedeai ca să ieși din situația asta era să mă seduci din nou, să mi-o tragi cu vîrf și îndesat, ca să acoperi greșeala.

Nu știu, nu-mi prea place un astfel de joc. E… prea real, prea crud, a zis ea. Știu draga mea, știu că-i așa, însă de multe ori viața te pune în fața unor astfel de surprize. Și apoi nu te gîndi prea mult, e doar o închipuire. Un joc. Pentru tine e doar o provocare pentru feminitate, pentru exploatarea farmecului personal. Exuberează, aruncă-ți armele cuceritoare în joc. Sedu-mă! Da, dar cum o să fie… N-am făcut niciodată asta, nu conștientă! Lasă, nu are importanță. Ești cu mine pentru că ești frumoasă, inteligentă. Pentru că știi cum să mă iei. Ca femeie ai un arsenal întreg de mijoace care să-l facă pe un bărbat să clacheze în fața dorinței. Pune-mă pe jar, fă-mă să te doresc pur fizic, fă-mă să fiu un leu înfometat de luni de zile în fața unei căprioare rănite. Știu și eu… Știi Kim. Știi. Ce nu știi tu, și eu nu-ți voi spune, e că dacă Draco nu te vedea atunci goală și nu-mi spunea că îi pare rău că s-a combinat cu colega de cameră, asta fiindcă lui i s-a părut că ești cea mai frumoasă femeie din lume, dacă nu-mi spunea că ai cel mai electric zîmbet din univers, atunci eu nu te-aș fi cunoscut.

Și-a aprins o țigară și a început să bea din vin. Era ușor încordată, se simțea asta. Nu era tocmai un joc pe placul ei. Dar a acceptat provocarea. A golit paharul și apoi încă unul. Carnea ardea pe ea, ochii îi străluceau diferit. Intra puțin cîte puțin în rol. Parcă și sîmbetul i se schimbase, se vedea undeva în colțul gurii o mică umbră. O maliție feminină, ceva care îi accentua farmecul. Nu mai era îndrăgostita, devenise vrăjitoarea. El se răcise pînă la un nivel aproape de normal, însă transformarea ei începuse deja să-l ațîțe. Cînd și-a terminat țigara era deja încordat ca un arc, așteptînd reacția ei. Fără niciun avertisment, Kim s-a aruncat asupra lui ca o tînără măicuță de la mînăstire hotărîtă să renunțe la dumnezeu.

Srategia ei era clasică. Dezbină și cucerește. A început prin a-l acuza de infidelitate. M-ai înșelat nenorocitule! Știu că ai făcut-o, să nu-mi negi mie asta. Spune-mi cine e tîrfa, hai, recunoaște măcar, fii bărbat. Arată că ești demn, că poți să te căiești pentru păcatele tale. Fă asta și eu te voi ierta! Uite cine vorbește, a spus el. Tocmai tu! Tocmai cea care a călcat pe un bec de 1000. Am venit acasă nu ca să ne răfuim, ci doar să punem punct relației și să discutăm divorțul nostru. Divorț! Ce divorț? Cine a pomenit de așa ceva? Tu ești bărbatul meu. M-am căsătorit cu tine din dragoste, amintește-ți că erai un pîrlit cu chiloții rupți în cur. Divorț zici? Păi o să ieși din casa asta exact așa cum ai venit, cu o pereche de blugi ponosiți și cu buzunarele pe-afară ca niște urechi de cocker spaniol. Kim, sunt zece ani de cînd… 10! Chiar 10 zici? 10 ani în care 5 ți-ai luat-o la labă, 3 în care ai fost ocupat cu serviciul, unul cu romanul tău de căcat și unul în care ți-ai murdărit chestia aia nefolositoare în pizdele jegoase pe care le-ai preferat în locul patului conjugal. Nu ți-e rușine dobitocule? Aș fi vrut să-ți spun că nu mi-e rușine, Kim, și poate că nu mi-ar fi fost dacă la o săptămînă după ce Draco se combinase cu colega ta de cameră nu m-aș fi prefăcut că-l caut la voi, doar ca să văd și eu fabulosul zîmbet. Zîmbetul ăla care mi-a ars inima la fel ca un fier de călcat uitat pe buzunarul de la piept al unei cămăși de in.

Discuția a continuat o perioadă pe tonul ăsta, pînă l-a slăbit. Apoi a trecut la un atac prin învăluire. Spunîndu-i cît de mult l-a iubit și cum această dragoste poate fi reînviată cu o mantră organică. Dragostea vine din interior, spunea, și acolo trebuie căutate resursele. O mîngîiere, un gest tandru, o baie în doi, dăruire, abnegație, sacrificiu, acestea sunt chestiile de care să te apuci pentru a ieși din vîltoarea care te îneacă în fluviul nepăsării. Ne-am depărtat unul de celălalt, îi zicea, a venit înstrăinarea și s-a așezat între noi ca un păienjeniș. Să ne curățăm sufletele, să le purificăm cu un alt foc. O altă dragoste, mai vie, mai matură, mai puternică și mai trainică. Se simțea uimit de forța cuvintelor ei. Lăsase puțin garda jos și ea profitase de slăbiciune. Trebuia să se apere cu acel secret, singurul scut pe care îl avea în fața avalanșei.

Trebuie să-mi spui… spune tîrfă! Cum de acum îmi ții teoriile astea de doi lei, cum se face că acum îți pasă de dragoste, de valori, de căsnicie, de pula mea? Cum după toate pe care le-ai făcut, după ce te-ai futut ca o cățea scăpată de la ecarisaj și după ce ai fost atît de proastă să mai rămîi și gravidă, cum după toate mizeriile astea vii să-mi predai lecții de morală? Ești un nemernic, un bolnav! După atîtea cîte mi-ai făcut am greșit și eu o dată și acum vii să-mi dai cu ligheanul vinei în cap? Din cauza ta am greșit, din cauza pulei tale mai scumpe decît un diamant din coroana reginei. Am greșit, recunosc, o singură dată am greșit, asta după luni întregi de singurătate și după ce mi-am lustruit unghiile pînă-n făceam machiajul în ele de la atîta labă. Nu mai puteam, înțelegi, să stau acolo singură, așteptîndu-te să vii noaptea, mirosind a alcool și a femei ieftine, nepăsător și rece ca un luceafăr coclit. M-am îmbătat și eu și mi-am pus-o cu primul care mi-a ieșit în cale. Înțelegi, n-a fost nimic. Doar un act fizic. M-am dus la el, m-am futut, apoi am venit acasă și m-am apucat să citesc din cartea ta. Da Kim, își spunea el, asta ai făcut și marmota îi învelea coaiele în ciocolată, și asta numai din caza lui Draco, fiindcă mi-a vorbit de tine și eu te-am cunoscut și m-am indrăgostit ca un copil de prima lui bicicletă, m-am îndrăgostit ca un adolescent la primul sărut și inima mi-a ejaculat sînge în creier și am devenit dependent de această formă de dragoste.

Iubitule, nu mai fi urîcios, dă-le naiba de greșeli, toate astea se pot repara. Nu există nimic care să nu se poată începe din nou. Știi, ca sfoara care dacă are un capăt, atunci cu siguranță mai are unul. Și dacă nu-ți place capătul ăsta, poți începe de la celălalt. Îmi pare rău că am greșit, ție ar trebui să-ți pară și mai rău că m-ai adus în starea asta. Hai nu mai face pe sconcsul supărăcel, uite m-am hotărît, dacă promiți că nu mai faci te iert pentru toate astea și o să fie bine. O să o lum de la început. Mergem undeva doar noi doi, și ți-o sug pînă-ți golesc creierul de gînduri și de amintiri. O să fac un bebeu frumos din tine, și o să mă iubești de parcă în venele mele ar curge alcool. O să-ți dau păsă pînă am să te îmbăt și iar și iar și o să fi în fiecare dimineață mahmur din dragoste și eu o să-mi folosesc buzele să scot tot răul din tine!

Era pricepută, era cea mai bună. În timp ce-i vorbea începuse să-l mîngîie ușor între coapse și creierul i se golise de sînge. Știe baba leac pentru umflătură, îi spunea și mîinile îi cuprinseseră bărbăția, masîndu-l aproape insesizabil, abia atingîndu-i pielea, glandul. Își simțea venele ca un bici cu multe cozi, cu care se autoflagela. Îl durea și era înnebunit de plăcere, dar undeva sub nas, în spatele lui, simțea o mușcătură. Kim! Termină cu tîmpenia asta. Am venit să-mi fac ordine în viață, nu să mi-o complic! Taci, monstrule, taci! E dreptul meu de femeie, e dreptul meu de soție. O singură dată să te mai am, o dată ca plată pentru dezastrul în care ne-ai adus. Liniștește-te, nu e nimic aiurea, simt că mă dorești și eu te vreau și o să te am, chiar dacă se cască pămîntul sub mine. El era aproape indecis, își simțea vintrele pulsînd, avea scula ca un furtun sub presiune. Inima i se zvîrcolea în piept ca o apucată în crize de epilepsie și pompa sînge peste sînge. Gîndurile se buluceau unele în altele ca într-un accident în lanț pe autostradă. Poate că era vina Johanei, care i-a văzut într-o zi stînd de vorbă la terasă, și care i-a dat papucii fără drept de apel, grăbind cumva desfășurarea poveștii ce se înfiripa. Poate era doar o combinație nefastă în ADN-ul lui, aia care îl făcea sensibil la frumos. Cine putea știi?

Cît timp se gîndea l-a lucrurile astea, ea se suise peste el și dintr-o singură mișcare și-o înfipsese în ea, strîngîndu-l puternic. Luat prin surprindere, nici n-a apucat să protesteze. Neîntîmpinînd rezistență din partea lui, a reușit să facă vreo cîteva mișcări pînă ca el să realizeze ce se petrece. În momentele acelea fusese blocat, creierul îi era fript în sîngele încins ca uleiul dintr-o tigaie uitată pe foc. A trîntit-o într-o parte, nu foarte violent, dar suficient cît să iasă din mașina de tocat sentimente. Puiule! Nu fii porcușor. Era bine și ne faci rău la amîndoi! Tu îmi faci rău mie. Îmi vine să-mi borăsc inima și să mă piș pe ea. Te-am iubit ca un bou și tu ce mi-ai făcut! Și încă mă mai iubești cretinule, lasă tîmpeniile și orgoliul. Hai, lasă, uită pentru o clipă, și hai să terminăm ce-am început. La naiba, aproape că m-am săturat de porcăria asta! E o stupizenie de joc, nu-l mai vreau, nu-l mai suport!

Draga mea, așa e și în realitate, știi bine că așa se întîmplă. Gîndește-te numai la faptul cînd ne-am cunoscut, eu eram cu una, tu erai cu altul… Nici nu-ți dai seama cît eram de aproape de realitatea asta. Mi se rupe de realitatea ASTA! Vreau înapoi în realitatea noastră. Kim, nu poți nega că nu a fost o experiență! Una deosebită, una care nu se uită, care rămîne, lasă urme în tine. Nu mai suntem aceiași, din fiecare experiență înveți cîte ceva. Uite, îți propun un final pe măsură. Fiindcă inimile noastre au nevoie de hazard, au nevoie de jocul întîmplării, cel care ne-a adus împreună. Pe el s-a clădit povestea noastră, pe el se clădesc întotdeauna celelalte povești ale oamenilor. Pe el se întemeiază lumea, viețile. Să lăsăm deci întîmplarea să ne spună ce facem. OK? Nu-mi place asta, dar dacă tu crezi ca-i mai bine așa, atunci așa să fie. Eu sunt stăpînă pe mine și pe dragostea mea și te iubesc AL DRACULUI de mult!

Bine. Uite cum facem. Dăm cu banul. Cap înseamnă că ne futem, pajură înseamnă că nu. Ești gata? Du-te naiba, chiar crezi că am de gand să mă las înșelată de o monedă? Of, dragule, nu mai pot, fă ce vrei… A picat pajură. Ea s-a uitat cruciș la el în timp ce-și punea nepăsător chiloții, țintuindu-l cu privirea cît a fumat o țigară, cît a terminat sticla dintr-o singură gură și cum s-a cuibărit pe saltea, gata de somn. Ea a rămas în întuneric, împreună cu noaptea, fumînd țigară de la țigară pînă și-a terminat pachetul. Apoi s-a băgat în pat lîngă el, și înainte să i se usuce lacrimile, a picat într-un somn adînc, fără vise. Dimineața s-a îmbrăcat fără să-și mai facă duș și a plecat acasă.

Trei săptămîni mai tîrziu, perioadă în care nu mai vorbiseră și nu se mai văzuseră deloc, el îi făcu o vizită pe la miezul nopții. A băgat cheia în ușă, și în timp ce se chinuia să deschidă, ușa s-a deschis. De partea cealaltă era un slăbănog deșirat, doar în chiloți. A simțit aerul ca pe un roi de viespi agresive. Să-i spui lui Kim că nu mai vreau s-o văd niciodată. Apoi a plecat fără să întoarcă privirea, nu înainte de a rupe cheia în yală. Peste 3 ani s-au întîlnit undeva la mare. I-a tras-o din prima, cumva ca să nu-și rămînă dator, apoi a plecat în viața lui. Își spunea că o femeie care-ți revine după un timp în pat înseamnă un fel de sfîrșit. Și nu-și dorea să termine așa. Poate că era vina uneia sau alteia, sau poate că destinul e un vin cu care îți umpli paharul, îl bei, apoi încă unul și încă unul, pînă te îmbeți, uiți și dormi într-un șanț. Un șanț pe care dacă l-ai privi de sus ai vedea că e linia vieții din palma cuiva mai mare ca noi. Unul căruia n-ai știut niciodată dacă-i spui corect numele.




Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: