Prima pagină > arts&roll, Poezie > fata culcată în iarbă

fata culcată în iarbă

stau de două ore întins pe covor, mă uit la sticla de vin cu fata culcată în iarbă,
eu, ea, o doime care nu poate face nimic.
lumina cade pe mine întocmai cum aerul ţese o ploaie măruntă de toamnă. sînt leoarcă
frigul creşte în mine ca un vid.
întind mîna după o ţigară, o aprind arunc fumul cu putere în pereţi.
aş vrea să-i bubui, să-i dezintegrez. să pot vedea cerul căscat deasupra, orizontul
cu forma lui sexy, o pereche de picioare desfăcute  
iar pubisul, dealul sterp din depărtare.
mai sînt noaptea care vine de sub pămînturi,
senzaţia de inundaţie cu apă neagră.
îmi înfig degetele în pluşul covorului, las imaginea să mă pătrundă cu violenţă.
stau în capătul ei înfipt şi simt.
lichidele se scurg din mine, se înalţă pe suliţa asta uriaşă
asemenea unor furnici roşii care părăsesc muşuroiul în căutare de hrană.
pun o mînă pe sînii fetei în iarbă îi sorb măruntaiele, sufletul, căldura.
la fel ca bukowski îmi închipui cerul fiind cea mai mare şi mai frumoasă găurică din cîte-am văzut.
îmi doresc să fii aproape, atît de aici încît să simt cum îţi miroase pofta,
iubirea, punctul de la infinit din interiorul vaginului.
să mă umplu de aromele acelea amestecate
iarbă, lac de munte, bordel
şi creierul meu să se umfle
pieptul meu să se umfle
vintrele să se umfle
gîndurile ascunse unele în altele precum tablourile în tablouri
sunetele lipindu-şi trupurile aidoma unei gloate interminabile jucînd ruleta rusească,
fiecare cu pistolul la tîmpla celui de lîngă.
tensiunea momentului, o muzică infernală care mută mobilele,
care desfrunzeşte copacii, clatină imaginea şi desface undeva pielea.
torentul acesta e-n mine, apoi vin exploziile. nu mai aud nimic şi am corpul de sticlă. ea îl taie cu un diamant.
atingerile sînt o cămaşă de zale ce-mi rămîne brusc mică.
sînt plin
sînt liber
sînt puternic, din ce în ce mai puternic, cerul s-a întors în copilărie,
e scund, pistruiat, i-aş putea şterge stelele cu mîna.
ca pe nişte picături căzute alături. cămaşa se rupe.
dragostea mea e imensă imensă cît o aversă care umple tot golul.

Anunțuri
  1. flaviafelix
    Noiembrie 27, 2009 la 7:13 pm

    Superb: „să simt cum îţi miroase pofta”, „atingerile sînt o cămaşă de zale ce-mi rămîne brusc mică”, ,,sunetele lipindu-şi trupurile aidoma unei gloate interminabile jucînd ruleta rusească”.
    Felicitari!
    Daniela Voicu

  2. Noiembrie 29, 2009 la 9:22 am

    multumesc, daniela

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: