urină

lichid cleios pe ceafă + senzația că din toate fîntînile arteziene
sînt aruncate jeturi lungi de urină,
cerul nefiresc, alb translucid, un fel de zer îndoit cu lapte
eu în mijlocul lumii, un sfîrc pe o smochină străvezie.
aerul dens – moale cînd îl atinge, se retrage pudic din calea ei,
și voalul de frică i se răsfiră în urmă, de parcă mi s-ar fi agățat
în ciulinele din piept.
o mătase invizibilă învelește mumii fără istorie, siluete pierdute pe străzi
un stop cadru în care nimic. nimic. nimic.
nu are nume.
un joc al deformărilor –
fîntîni cu miros de mort, abur de creier cu tămîie –
căldură de biserici în flăcări.
un test de fidelitate, limfe amestecate și din nou acea urină
pregnantă, izbind ca un ciocan într-un munte de amoniac.
greață și dorința de te elibera prin vomă
senzația că nu poți să verși decît praf. cenușă sau praf.

realitatea alunecă prin oase, fracturi într-o simfonie cu manuscrisul pierdut
fluierată anonim în tremurul geamurilor umflate.
un cutremur în mine
și tot interiorul meu se topește, prea plin – nu se poate abține
dorința nebună de a ieși.
urina mea biciuită, satisfacția de a se uni cu urina lumii și,
imediat, un rece intens pe spate
urmat de senzația fantomatică a unei false ierni,
cînd totul e alb în jur, zidurile, copacii, praful, chiar și umbrele
sînt imaculate… o lume ca un halat de spital
din care a fugit viața.
cam asta s-a întîmplat atunci,
ea decupînd cu mîinile o ușă către o altă realitate,
probabil iluzia unui măr care ascunde
mai bine decît orice dragoste.
eu, cu o cutie în brațe, în care se află o bucată întreagă de univers
acoperit cu zăpezi de bumbac,
și o singură pată roz.
+ concluzia că un test de sarcină nu este
măsura dragostei.

Anunțuri
  1. relaxare
    Ianuarie 8, 2010 la 10:00 am

    Asemenea cuvinte nu am auzit niciodată…Nici nu credeam că aşa poate gândi un bărbat uneori…Dar viaţa este mereu o necunoscută…
    Sper că acest poem nu te reprezintă pe tine…ci pe un alt om…din altă lume…

    • Ianuarie 8, 2010 la 1:41 pm

      ma intreb in ce fel nu ai mai auzit astfel de cuvinte, si de ce crezi ca nu ma reprezinta? poemele mele vin din trairile mele, si sunt, cumva, o alta fateta a mea.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: