Prima pagină > arts&roll, Poezie > blackout beach

blackout beach

e o umbră mare pe pămînt
și nimic nu-i acolo. se ridică din ea o ceață
fără inimă, un rîu în picioare,
destrămat.
i-am zis noapte din obișnuință dar era altceva
(poate doar o iluzie care naște).

se auzea bocănitul acela de ciocan special,
vraja care transformă lucrurile
dar nu vedeam,
nu auzeam.
era doar un ritm de distrugere
ca într-o melodie ce prevestește
o melancolie imensă.

apoi am întins mîna să te ating
și nu am reușit,
poate prea aproape de mine, prea departe de palmă,
o mîngîiere a invizibilului înainte de a deveni divizibil.
așteptarea, fiorul,
tirbușon prin ombilic să dea cep – să te verși,
o pată de sînge ce umple conturul
tras cu creta.

dar n-am văzut decît umbra strecurîndu-se
printre garduri și cînd tăcerea s-a lăsat pe spate
se auzeau zeii cum fac dragoste
și premonițiile s-au adeverit:
aveai degete de pianist, însă nu puteam atinge muzica și
zorii erupeau asemenea unui vulcan
între ghețuri.

cu amintirea ta mă bag în sacul de dormit
(boabe într-o păstaie) și aștept
să pocnim.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: