pumnezeu

sunt omul care începe din acest pumn
lumea l-a zidit în interior
și el sapă în ea o fîntînă
din care bea singur o cană cu apă
din picioare
urcă ura

da
mărturisesc
oamenii ajung să-și care pămîntul în spate
eu îl port în buzunare în loc de armă

sunt omul care poartă durerea ca pe un
scut
cei care mă încearcă
se pierd în mine ca într-o haină prea mare

pentru că pumnul meu continuă pînă la rădăcina
limbii
da mărturisesc
cuvintele mele ofilesc floarea de colț
și preschimbă piatra în timp
fiindcă pot pune sahara-n clepsidră

sunt omul care în timp ce sărută
te face să-l simți pe dumnezeu
în gură

sunt omul care începe din acest pumn
și strînge în el o coală albă de hîrtie
din care curge sînge

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. August 17, 2010 la 4:07 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: