Prima pagină > Poezie > în timp ce-l priveam am simțit o atingere

în timp ce-l priveam am simțit o atingere

cînd nu-și mai găsește cuvintele aprinde o țigară lăsîndu-le pe ele să-l găsească
dar tăcerea asta nu-i completă fiindcă în muzica fumului de tutun
haite de cîini sălbatici sfîșie pe mutește umbra unui armăsar și-atunci ni se pare
că pereții camerei se bombează de atîtea țipete neauzite – brusc
se face toamnă ca-ntr-un fier mîncat de ploi și valurile întorc marea ca limbile unui ceas
el se privește neputincios asemenea gîzelor care nu mai pot trezi natura din agonia ei

cerul se clatină ca o putină cu varză gata să se reverse și ceasurile sună toate deodată
din colțurile camerei se ridică întunericul și se face mic împreună cu lumina unui bec de 40
stăm la pîndă cît timp pădurea îi intră în casă și se face comodă
atunci vedem că omul poartă o mască imitîndu-i perfect trăsăturile feței
și ne-am putea întreba dacă se ferește să nu-i vedem chipul sau doar îi e frică
sau poate e doar asemenea lui dumnezeu

vîntul își deschide gura și spune o poveste de tremurat lîngă sobă – și noi ascultăm
mobila se culcă pe pieptul plin de mușchi reavăn al pădurii și trosnește ușor într-un vis
și-n fumul întors pe dos ca un palton vedem bărbatul cum își numără ciclurile sîngelui
ca într-o cursă de cai în care jocheul e tot mai obosit și e gata să cadă
dar el e din ce mai fericit, la fel ca atunci cînd după mulți ani probezi costumul cel bun
și ești mulțumit că încă te-ncape așa el își potrivește părul mîinile și masca
și rupe pîinea în două deși mănîncă singur, ca și cum ar împărți totul

noi îl pîndim în cuvintele noastre doar gîndite și el nu știe că sîntem acolo alături de vocile
coborîte dintr-un radio Tesla ca dintr-o trăsură la un han și el apasă butoanele mari, albe
aidoma unui pianist celebru, un timp el ascultă rezultatele meciurilor – o nouă etapă s-a sfîrșit
își frînge mîinile își așază masca mai bine să nu-i vedem chipul, fericit sau nu,
apoi se aude o melodie care îl îndepărtează și nu-l mai zărim, doar vag percepem că spune
ca și cum i-ar vorbi cuiva care a fost dintotdeauna acolo și noi n-am observat
trăim în aceeași lume doar un tren nesfîrșit ne desparte

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. Septembrie 6, 2010 la 1:15 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: