vrea să-mi pot aduna gîndurile, transpir abundent și schimb tricou după tricou, mă simt ca anthony perkins în psycho dar în loc de cuțit am un borcan și le pîndesc de parc-ar fi muște
s-au adunat multe dar e suficient un chibrit, oricum scena dușului o joc singur și dincolo de perdea nu e nimic și stau ca prostul cu borcanul în mînă și mi se face foame
amintirile sunt un soi de sendvișuri cu șuncă sau multe altele, poți trăi din ele chiar și după moarte dar sper să nu fac o fixație din asta
tu erai exact la fel cum visasem și părea că nimic n-o să ne oprească dar eu umblu cu borcanul gol și transpir abundent într-un sequel de serie b la vertigo
cînd plăteam la supermarket nu-i zîmbeam vînzătoarei ca să economisesc pentru tine, mă enervau radarele deși gîndeam încet, la limita oricărui pericol
îmi închipuiam c-o să vină momentul cînd n-o să mai avem ce să ne spunem dar mizam pe faptul că putem să ne băgăm în pat unul lîngă altul și să împărțim căldura aceea
să mocnim împreună topind lumea și timpul nepăsători ca focul care arde fără să întrebe dacă e casă, carte sau trupul cuiva, să transformăm lumea într-un nou anotimp
ca atunci cînd prin noiembrie a luat foc o sondă și-a ars vreo trei săptămîni și lumea era uimită că pe dealuri pomii înfloriseră a doua oară

Anunțuri
  1. Septembrie 19, 2010 la 10:57 pm

    „la supermarket nu-i zîmbeam vînzătoarei ca să economisesc pentru tine”
    „îmi închipuiam c-o să vină momentul cînd n-o să mai avem ce să ne spunem dar mizam pe faptul că putem să ne băgăm în pat unul lîngă altul și să împărțim căldura aceea”
    cata iubire porti in tine! rar am intalnit barbati care sa nu se sfiasca sa declare gandul la iubire atat de frumos…

  2. Septembrie 20, 2010 la 1:22 am

    multumesc Sorina. Nu nu mi-e teama sa ma dezvalui, poezia e in acelasi timp si terapia si suportul pentru a spune adevarul despre mine.

  3. Septembrie 22, 2010 la 5:51 pm

    Da, asa este. Si ma bucur sa intalnesc oameni care sunt egali cu ei insisi. Ai observat ca majoritatea vor sa para ceea ce nu sunt? Ma intreb la ce bun? Ca si asa se vede ceea ce, de fapt, sunt. Cata risipa!
    Cred ca, oamenii, in general, ar reusi sa fie mult mai mult, daca s-ar rezuma sa fie doar ceea ce sunt.

    Un gand bun, pentru azi, de departe!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: