Prima pagină > Poezie > ce ne leagă

ce ne leagă

nu înțeleg cum întunericul cald și tu împrejur
ca un munte deasupra unui șist e tot ce ne leagă și
cu tot binele acesta mă scoți la lumină iar lumina
e cea care ne desparte mamă

sau cuvintele care vin din ce în ce mai greu
ca păsările călătoare tot mai obosite de anii
și zborurile tot mai lungi știu că vei tăcea
cîndva și abia atunci vom fi iarăși aproape

apoi nu înțeleg cum o clisă strălucitoare pe sex
rămasă după dragoste
poate fi tot ce ne leagă
și cum în fiecare sărut sunt mai multe despărțiri
cum de fiecare dată doi într-un cearșaf
se unesc pe vecie nu cu iubire nici cu altceva
pentru că viitorul atît de mare cît pot să mi-l închipui
are într-un capăt o clipă împărțită

și nu înțeleg în ce fel ar trebui s-o țin de mînă
pe Sara care e prea mică să înțeleagă
și prin ce cuvinte să-i spun
că împreună e un fel de acasă la fiecare în suflet

nu pot să înțeleg că ne naștem trăim și iubim și doar
atît – că trecem unii prin alții ca prin niște cascade
care ne fură tinerețea și-ntr-un final
nu e decît un singur lucru care ne leagă –

universul care se repetă la nesfîrșit în noi și suntem
mereu alții și alții – niște baloane de săpun
făcute încontinuu de un tip în costum negru
și închise în altele tot mai mari

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. Noiembrie 2, 2010 la 1:25 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: