Prima pagină > Poezie > my pet

my pet

de ceva timp adopt tot ce-mi iese în cale
singurătăți distanțe camere goale pereți fără uși
frunze uscate un cîntec trist ce umple paharele.

am un fel de menajerie un adăpost ca pentru animale
în care stau toate aceste minuni. înfometate.
chiar foarte pentru că țipă toate în același timp vorbesc
o limbă comună un urlet comun un vacarm ca pe un stadion
unde se dărîmă tribunele iar groaza o pasăre pe creștetul
fiecăruia. o adopt. suntem aproape de moarte.

spun asta pentru că în timp adoptăm tot felul
de gesturi care ne vorbesc despre. încep să ne placă
oamenii. oamenii vii la fel cei morți lucrurile făcute și
mai puțin făcute. cele uitate și nu. iubim oamenii prin ei
prin golurile sau plinurile lor fiindcă ne amintesc despre
viață. și suntem atît de aproape de moarte.

de ceva timp adopt tot ce-mi iese în cale
frigul întunericul aleea din față lumina lunii alunecînd
cuminte peste crîng scheletul în formă de cruce.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: