Prima pagină > Poezie > assassin’s creed

assassin’s creed

trupul ţi-e un templu în care scuip
halucinaţii simple. uşi deschise
în mii de oglinzi aerul inexistent
dintre noi. nu există nimic să ne despartă
sîntem despărţiţi prin dezlipirea

de simţuri. noaptea unim privirea cu stelele şi suntem
ca în familie. luminile se sting
se aprind pe cer. dă-mi-o nu ţi-o dau
un fel de copii care se ceartă şi

se împacă. trupurile ni se continuă unul în celălat
ca o bandă moebius. moartea vine din sens opus
un tren de mare viteză surprinde
locul unde se nasc privirile

în tunel: ne jucăm de-a războiul: te împuşc şi
apoi spun gata
s-a terminat: şi nu te mai ridici şi
nici eu

nu mă mai pot ridica. pămîntul s-a oprit
pentru o clipă insesizabilă: în ea
încape toată istoria aşa
se termină dragostea: se îngroapă
într-o dragoste mai mare.

care mă urmăreşte ca un asasin plătit ce
n-a dat greş niciodată.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: