ascensor

este o nouă zi și barba îmi crește. este o nouă lumină prin care trec
și pielea mea se strînge pe trup ca și cum s-ar feri.
îngropat de viu în propria-mi viață degeaba strig, nimeni
nu aude. aerul mă părăsește în șoaptă, cuminte.
blocul acesta cu o mie de camere seamănă cu un plămîn
cu tot atîtea alveole în care lumea respiră tot mai regulat.
urletul meu e o țigară fumată-n fereastră,
deasupra mașinilor care umplu străzile ca niște furnici roșii
în căutarea unui cadavru.

o cafea caldă pentru mîinile reci. zgomotul străzii pentru urechile
îngropatului de viu. muncitorii care sapă în altă parte.
prin fereastră lumea pare departe și lumina e înșelătoare.
la fel ca a stelelor care-au murit. și mușuroiul acesta e inert
dar aparate uriașe pompează aer în el pentru iluzia perfectă.
dragostea apare ca urmele de lăbuțe de pisică în zăpadă.
aproape corect, orice căldură ar face urmele
să dispară.

este o nouă zi, splendidă zi. și trupul meu crește.
o nouă lumină prin care trec dar originea ei la mii de ani depărtare.
fumez în fereastră și fumul se ridică asemenea unui mesaj
pe care nimeni nu-l vede. nu mai am loc în coșciug.
oamenii aleargă pe străzi și caută,
caută cu tenacitatea unor cîini înfometați. sapă.
îngropat în propria viață zîmbesc pentru prima oară.
ei caută în altă parte. eu mă prind de fumul de țigară
și urc împreună cu el.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. Decembrie 10, 2010 la 3:05 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: