Prima pagină > arts&roll, Poezie > amenințarea unui băț de chibrit

amenințarea unui băț de chibrit

singurătatea a învins.
din cînd în cînd iau pastile cu alcool ca să-mi țină de urît.
aș vrea să fiu o piele de om
uitată-ntr-o cameră. cu o flacără să decupez în beznă
cel puțin un chip.

singurătatea a învins viața,
dar cîte n-o pot învinge. în visele mele oamenii dispar pe rînd,
o liniște ca după explozii
rămîne în locul lor. visele sunt goale și gri iar din mine pleacă
o șosea liberă spre apus.

singurătatea a învins adevărul,
poate c-am și murit deja de vreme ce prin întuneric lumina nu recunoaște
nici un chip.
parc-aș fi un cimitir cu o singură cruce. fără nume, fără fotografie
doar o flacără de chibrit

căutînd un chip pierdut într-o cameră fără uși, fără ferestre
unde singurătatea
se lepădă pe rînd de sunete, de înțeles. nu mai știu nici măcar
ce e frica. sunt golul unei camere de vid, certitudinea că
singurătatea a învins,

iar flacăra de chibrit pîlpîie de trei ori ca un avertisment.

  1. getix
    Ianuarie 19, 2011 la 12:18 pm

    Fain.

  2. Ianuarie 19, 2011 la 3:32 pm

    leo, tu doar iti imaginezi sau stii ce e singuratatea? sunt curioasa

  3. laura
    Ianuarie 21, 2011 la 1:00 pm

    buna, mi-a placut foarte tare poezia asta, e foarte reusita, foarte profunda

  1. Ianuarie 18, 2011 la 6:03 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: