Prima pagină > arts&roll, Poezie > omul care nu mai era acolo

omul care nu mai era acolo

străzile pline parcă dumnezeu vine să facă o baie de oameni
prin fereastră doar murmurul îl auzeam, visam că plouă şi
eram ud, doar transpirat, îmbrăcat, aşa adormisem – de trei ani
aşa se întîmplă, să fie un animal mic pe care îl strîng la piept
seara, înainte să adorm şi să-mi fie teamă apoi să mă mişc
ca să nu-l trezesc – el este pumnul meu strîns în celălalt

pumn şi strîng în el chipul pe care îl aşez pe faţă dimineaţa
cînd străzile pline de parcă nimeni nu mai moare de la o vreme
doar eu mă trezesc ca după ani lungi de moarte, cu un chip
strîns în pumn, cu o hartă care îmi arată cum să mă strecor
printre oameni fără să mă bage în seamă şi care îmi spune
unde să cobor, în care fum, în care loc să-mi trec degetele

prin aer ca şi cum aş mîngîia pe cineva care a fost acolo
la un moment dat, apoi să ajung acasă şi să mă arunc pe pat
să adorm cu pumnul strîns la piept în celălalt pumn, transpirat
îmbrăcat, în timp ce prin fereastră urcă un zgomot constant cînd
străzile-s pline parcă dumnezeu vine să facă o baie de oameni

  1. El Desdichado
    Februarie 10, 2011 la 5:09 pm

    Asta mi se pare cel mai misto dintre cele citite.

  2. Februarie 10, 2011 la 5:18 pm

    sper sa reusesc sa scriu chiar mai bine decat atat. si mie imi place poemul de aici, dar, stii cum e, in general e greu sa alegi cand e vb de tine… ochi sau mana, rinichi sau plaman…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: