Prima pagină > arts&roll, CONTROL, Proză > !NFERNUL lui Leonard Ancuţa

!NFERNUL lui Leonard Ancuţa

O bună prietenă de-a mea, M. B. (nu e Mercedes Benz:), m-a rugat la un moment dat să-i acord un interviu în exclusivitate pentru site-ul Verze.ro, pe care îl coordonează şi care este vizitat de foarte, foarte multe femei. Cum îmi plac mult femeile şi  nu pierd nicio ocazie să mă amestec lejer printre ele ca un aventurier în trecere prin insula Lesbos, am dat curs invitaţiei şi iată că deja a apărut un produs finit. Vă invit să-l citiţi şi să vă spuneţi părerile.

Nu cred sa existe, deocamdata, o micro-biografie mai buna a lui Leonard Ancuta decat cea pe care a scris-o, cu niscaiva autoironie, el insusi:

Nascut la Dragasani de ziua nationala a lui Leo, 2 decembrie, in urma cu 36 de ani. In Bucuresti din 1993, unde studiaza in facultati si in carciumi. Carciumile absolvite Magna cum Laude. Liber-profesionist, jurnalist timp de 9 ani, specialist in comunicare pentru o perioada, liber cugetator in prezent. Debutul literar in 2009, cu romanul Control, la editura Tritonic. Urmeaza romanul !NFERNUL, publicat la editura Tractus Arte, in noiembrie 2010.

Dar totusi nu doar un simplu “liber cugetator” in prezent, as mai adauga eu, cel putin nu unul care filozofeaza cu ochii la stele ori in fata unui pahar gol de vin care sa se umple cumva prin bunavointa divina; omul are o pozitie chiar foarte buna intr-o companie multimedia, deci isi castiga un trai decent, ceea ce-i permite sa-si urmeze visele si sa scrie fix asa cum si cand ii place.

Romanul de debut al lui Leonard Ancuta se numeste Control.

„Control” este un “roman in roman” al unei cautari de identitate, “o identitate de multe ori abandonata, tocmai pentru ca acest angst ii face pe multi sa renunte la cautari si sa accepte linistea oferita de religie, de cotidian, dragoste, nebunie sau chiar alcool” iar controlul este “tocmai infrangerea acestei spaime, controlul inseamna negarea refugiului, sau de fapt intoarcerea la origne pentru o re-creare a realitatii”. A fost lansat in primavara lui 2009 , si, dupa cum e si personalitatea autorului – intr-o ambianta mai putin conventionala – Clubul Control din buricu’ targului, avand parte de o atmosfera extrem de degajata la discursuri si comentarii, dar si de o receptie si un concert rock (din cel metalic!).

La vremea respectiva, verzele au beneficiat chiar de o invitatie directa din partea autorului, aici pe site.

S-a zis despre Leo Ancuta ca este un autor “bataios”, de la care se asteapta astfel de manifestari literare si pe viitor, iar criticul si scriitorul Octavian Soviany a marturisit chiar : “ cred in ceea ce scrie Leo Ancuta si cred ca are un destin in literatura. De acum inainte depinde de el”.

Iar daca a depins doar de el…si cum romanul de debut s-a bucurat de un succes suficient de impresionant (si flatant, deci) iata ca Leonard Ancuta si-a lansat recent – in noiembrie 2010, si cel de-al doilea roman – !NFERNUL.

Si de aceasta data lansarea s-a dorit mai putin conventionala, avand loc in Fire Club ( probabil datorita legaturii dintre foc si infern, fire =foc in lb. engleza) presupunand totodata un eveniment multiart – vernisaj cu picturi, si concerte ale unor formatii – desigur, tot rock. Iar lansarea cartii s-a facut la propriu – un volum fiind aruncat cu prastia in public. Nah! Original…

Desi se admite ca textul !NFERNULUI poate soca, nu se digera tocma’ usor si probabil nu va fi pe gustul majoritatii oamenilor, criticile au fost insa favorabile. Si cu toate ca as vrea sa pot face eu insumi o analiza «desteapta» si vivace a scrierii lui Leo Ancuta si a romanului sau, mai bine ii las pe altii mai priceputi decat mine sa o faca:

« !NFERNUL nu e pura fictiune: el prelungeste in imaginar intamplari reale, cel mai adesea socante si abominabile, petrecute in locuri si timpuri diferite. „O poezie neagra, o poezie dura, o poezie de granit” le leaga si le survolează, oferindu-le consistenta si justificare literara» – Ioan Es. Pop

« Cu toate ca Infernul este cu adevarat in noi, „!nfernul” ar trebui macar citit pe diagonala daca nu in intregime, doar pentru a va satisface curiozitatea de a sti in ce tabara va incadrati. Sunt scene in care va veti intreba cum de au putut fi macar gandite, daramite publicate; sunt pasaje in care veti fi socati de o gentilete iesita din comun, apoi veti citi paragrafe care ar face pudicii sa roseasca. E adevarat, nu este o carte care sa o puneti copiilor pe noptiera, dar este o carte pentru cealalta parte din voi » – Sabina Lazar

Insa evident, n-am putut sa las sa-mi scape ocazia de a-i pune niste intrebari acestui tanar scriitor contemporan, aflat «pe val»:

1. Ehei, esti deja un scriitor cu patalama, fiind acum la cel de-al doilea roman publicat. Cum ti-a venit ideea acestui roman? De ce “Infern”?

In urma cu ceva ani, am lucrat ca redactor de stiri la Mediafax. Eram conectat in fiecare zi cu lumea informatiei. Dupa ce am plecat de la Mediafax, o perioada mi-am pastrat acest obicei, pana cand am reusit sa obosesc de informatiile din aceasta lume bolnava. Pentru ca romanul !NFERNUL are la baza evenimente din lumea reala, evenimente pe care le-am aflat prin intermediul stirilor Mediafax: mai precis am gasit diferite povesti cu tot soiul de criminali bolnavi, adevarati dementi. Mi-am permis sa le rescriu povestile si sa le integrez in actiunea din roman. Este evident de ce se numeste !NFERNUL – atata timp cat in lumea adevarata exista astfel de psihopati, este clar ca nu traim in Rai.

2. Pentru “ Infernul” te-ai inspirat cumva si din propria-ti viata, se regasesc elemente autobiografice?

Da, se regasesc in roman si parti autobiografice. Romanul are doua personaje principale – unul care traieste in lumea psihopatilor si unul care traieste intr-o lume a iluziilor. Acesta din urma trece prin diferite etape, in care o parte din cele traite de el sunt inspirate din experientele mele. Evident insa ca pentru a portretiza mai bine personajul a trebui sa exagerez aceste episoade sau sa le dezvolt cu ajutorul imaginatiei.

3. S-a spus despre textul romanului – ca un adevarat taram al tenebrelor, pe alocuri, socheaza. Iti pare important sa sochezi?

Eu nu mi-am propus sa sochez, miza mea este sa produc emotii si sa dau oamenilor prilejul de a reflecta la anumite problematici astfel propuse. Din pacate, asa cum am precizat anterior, personajele din roman trec prin tot felul de situatii macabre sau de o gravitate extrema. Tocmai pentru ca au si caracter moralizator, aceste socuri mi se par importante pentru a atrage atentia cititorului spre a-l face sa inteleaga mai bine ce mi-am propus.

4. Exista, mai mult sau mai putin, vreun mesaj pe care vrei sa il transmiti prin acest roman al tau?

Orice carte lipsita de miza cred ca este mai degraba o pierdere de timp. Un act ratat, as spune. Eu mi-am propus sa scriu o carte despre autosuficienta si despre aspectele negative care le provoaca. Ea este tema principala, dar pe langa ea se gasesc si alte problematici carora le dau atentie, precum dumnezeu, crima, sexul, iubirea, drogurile etc.

5. Poti descrie – pentru noi, verzele, una din “zilele de lucru” la “Infernul”?

Nu pot spune ca am lucrat in mod constant. Scrisul nu e o meserie pe care sa o practici cu program, ca la serviciu. Scriam cand aveam dispozitie, inspiratie si liniste. In general noaptea, atunci reuseam sa ma concentrez mai bine. Metoda a fost simpla: documentare, acolo unde era cazul, un pachet de tigari si putin alcool, pentru relaxarea gandurilor. Dupa scris a venit perioada de luciditate, care a inclus cizelarea manuscrisului, corecturile si adaugirile.

6. Noi aici, in lumea verzelor, ti-am mai citit din scrieri, si te-am placut. Esti un autor “altfel”. Cum insa iti pare ca esti privit/primit in lumea cea mare – in mediul cel pretentios, scriitoricesc?

Cele mai multe opinii pe care le-am primit au fost favorabile. Sunt foarte multi oameni care mi-au catalogat scrierile ca fiind excelente sau exceptionale. M-am bucurat sa aud asta. O alta fateta a recunoasterii este girul dat de edituri – romanul CONTROL, la Tritonic, !NFERNUL la Tracus Arte, si in curand primul meu volum de versuri la Herg Benet Publishers. Toate aceste scrieri sunt publicate prin contributia financiara exclusiva a editurilor, eu n-am contribuit niciodata cu vreun ban. Ba mai mult, mi-au fost acordate drepturi de autor, bani si carti, ceea ce inseamna ca am si castigat cate ceva din cartile mele.

E drept ca in Romania e extrem de dificil sa traiesti din scris, nu cred ca exista mai mult de unul sau doi autori care fac asta, dar cred la un moment dat lucrul asta conteaza mai putin. Importanta e satisfactia ca poti sa daruiesti.

7. Ai deja planuri pentru alte scrieri, eventual un nou roman?

Asa cum am mentionat, deja este in pregatire un volum de versuri – IUBIREA ESTE AMINTIREA UNUI VIOL, care va aparea probabil in aprilie. De asemenea o povestire de-a mea va fi publicata in curand intr-o antologie de proza contemporana. Am strans deja material pentru un volum de proza scurta, probabil ca va aparea la anul, si desigur pregatesc si un al doilea volum de poezie. In plus, m-am apucat de scris si la al treilea roman, care are nume de lucru chiar asa, Trei.

8. Vreun gand, ceva de transmis verzelor?

Pace si prietenie! Cred ca nu e nevoie sa imi fac prea multa reclama. Cu siguranta cei care imi citesc cartile vor descoperi ceea ce imi doresc sa transmit, atat lor cat si lumii intregi. O carte este un mesaj, este un jurnal al starilor si experientelor prin care trece un autor in momentul in care vrea sa faca stiut un anume mesaj.

Las placerea cititorilor sa descopere singuri ceea ce sunt.

Articol preluat de pe Verze.ro

http://www.verze.ro/Filozofari/Literatura/nfernul-lui-leonard-ancuta.html

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: