Prima pagină > Poezie > autopsie

autopsie

Iată-mă!
un spital fără medici unde toţi amputaţii
stau dinapoia unui isus fără braţe. nimic folositor în mine
şi mi-a ajuns inima un ceas fără limbi care vrea
ambele mîini.

Iată-mă!
umbra fecioarei nu mai apasă
face dragoste cu un crucifix şi curînd va rămîne însărcinată.
nu va naşte niciodată copilul va muşca
din adîncul ei şi pînă cînd voi termina de trăit
o va devora.

Iată-mă!
o vară întreagă am privit transformarea
păianjenului în peşte. iarna peştele negru înoată în zăpadă
sunt fericit cînd voi prinde unul. peştii vor fi pîinea noastră
în toate nopţile de singurătate
şi vor fi multe.

Iată-mă!
omul cu mîinile ude şi alunecoase. sîngele curge pe din-afară
înăuntru e doar zeama ta de fecioară. crucea
a tăcut şi sunt multe zile de spitalizare în care
îmbrăţişez amputaţi.

Iată-mă!
un medicament contraindicat viului
dinapoia unui isus cu un singur ochi. nimic deznădăjduit în mine
nimic trist şi fără bucurie. o lume întreagă mă priveşte
cum mă transform din om în acelaşi om şi nu înţelege:

sunt o îmbrăţişare lîngă un mort
retrăindu-i viaţa prin senzaţia atingerii.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: