Prima pagină > arts&roll, Poezie > părere de rău şi o atingere a privirilor

părere de rău şi o atingere a privirilor

a urlat mult a urlat pînă aproape vedeam prin pereţi
sunetul pretutindeni un fel de miros care ne pătrunde pe toate găurile
ni se umeziseră ochii pe undeva pe la prînz a scăzut în intensitate şi am putut
să închidem genele pentru o vreme nu mai puteam privi în sus
aerul vibra cerul curgea în cascadă pe după deal

cînd a ieşit de acolo avea în mîini cuvinte lichefiate
ochi plini de ţipete un tremur nedefinit parcă era străbătută de un diapazon
în care se cuibărise ceva mai presus decît durerea o suferinţă pustie ca o adiere
priveam cum traversează strada se opreşte în obrazul cuiva şi
transmite o senzaţie de teamă

m-a privit în ochi am simţit moartea venind atît de aproape
inima transformată într-o părere împrăştia otravă în corp a făcut un gest
aerul s-a lipit de mine de forma unui bloc de granit care m-a prins în miezul lui
am stat aşa o vreme aşteptînd să spună ceva care să sape în piatră
pînă ajunge la mine dar a tăcut

atunci am început eu să ţip legam sunetele într-un lanţ
tăiam în rocă scuipam cuvinte otrăvuri explozii acid încercînd eliberarea
am măcinat ore întregi cu privirile calcinate îmi urmărea ieşirea din trup zbaterile
urletul ce difuza rotund şi cînd unda de şoc a dispărut mi-a spus
“de-acum asta e uşa prin care trecem unul în altul”

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: