Prima pagină > Poezie > avioanele creşteau în grădină

avioanele creşteau în grădină

la început, zborul a venit din pămînt și încet, încet avioanele au început
să crească în grădină; cu aripi de pînză întinsă pe lemn ușor și dulce,
carenă fusiformă amirosind a tei și brad, a rășină parfumată de dragoste.
fericirea cădea lin, timpurie ca o ninsoare de lumină din soare,

se așeza într-un strat fin pe pielea întinsă: era o muzică în tot aerul
de parcă tot ce-și arăta chipul în lucirea aceea cînta un acord de slavă.
apoi au apărut avioane de oțel care te poartă departe de visuri,
mai departe de imaginație; în ele nu mai simți zborul,

doar faci parte din el așa cum faci corp comun cu propria viață și
numai de tine depinde să fii fericit. curînd or să apară navete care se nasc
în aer sau în vid și noi o să ne întoarcem în grădină, la avioanele noastre
crescute din pămînt: ce priveliște o să fie cînd o să ningă

din nou din soare, în șanțurile adînci din pielea noastră cenușie! lumina
o să-și îngroape zborul în noi și o să-l ducem mai departe – acolo unde-i
e locul și de unde la un moment dat, se va ridica o pasăre de foc
în ochii căreia ard toate amintirile noastre frumoase.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: