Prima pagină > Poezie > luna trecea prin ochii mei ca un cîine pe care l-ai fi luat acasă

luna trecea prin ochii mei ca un cîine pe care l-ai fi luat acasă

cînd privești în ochii mei dintr-o dată mă simt
atît de ușor – un petic de hîrtie, o frunză pe care vîntul
o poartă pînă în brațele unui copil. în mîinile bucălate
o netezește, o absoarbe – și-atunci pe fața lui strălucirea
unui zîmbet care face armele să zboare din mîinile
soldaților. cînd privești

în mine se face teamă de parcă aș face dragoste
pentru ultima oară și-o să fiu
prea ușor și n-ai să mă simți prin preajmă; asemenea aerului
tăcut, nemișcat, care se ascunde în apropierea noastră –
uite-așa dispare, din senin, umezeala
din colțul ochilor. cînd privești

direct în ochii mei sunt dintr-o dată fereastră; în dreptul
ei, lumea. atunci renunți
pentru totdeauna să mai fii om, ci pasăre
cu aripi uriașe: zbori cît se-ntind zările și duci durerea
de a fi om acolo unde un singur ochi, nevăzător, se deschide
și lași greutatea în el. și învie: te privește –

dintr-o dată, te simți atît de ușor încît tot drumul înapoi
îl faci cînd trag aer în piept. închizi
fereastra, te învelești în aerul încălzit de puls-
atunci înțelegi cum e singurătatea și trăiești într-o noapte restul
zilelor tale. atît de ușor ești că dimineața cînd lumina pătrunde
în cameră, nu lași nici-un petic de umbră.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: