Prima pagină > arts&roll, Poezie > division bell

division bell

: de parcă nu aș mai avea mult de trăit cu toate că am 36.
rădăcini aeriene, părul, unghiile cresc în căutare de apă, în jurul ochilor moartea
începe să-mi înnegrească pielea. o secetă peste față și-o seceră prin gene,
cît să văd că nu mai există omul a cărui umbră sunt.

: se înmulțesc liniile din palmă. se adîncesc tot mai mult, curînd vor fi doar una.
mă consumă asemenea unui vis dintr-un joint. ea rulează-n liniște
urmele pașilor în covor

; trăiesc tot mai puțin în fiecare
zi. ceva neclar, un blanc de memorie, o moarte temporară care crește, crește
și-mi rămîne din ce în ce mai puțin. nu mai adun trecutul cu viitorul,
pielea se roade în oase cînd mă gîndesc la cît ar putea da.

: nopțile, singurele tovarășe de viață, cu fuste lungi, peste zilele. îmbrățișat
ca de iele visez pe tata. îmi cere o țigară mă privește în ochi în timp
ce aprinde și lumina lui nu duce nicăieri

; tac și tac, înnodînd o pauză de alta, în mine se cască
potcoavele aruncate, numai pielea ca o capcană de vînt.
tata spune nu-ți fie teamă, așa fac morții uneori, mai vorbesc una alta
să nu învie de plictiseală.

: sînii tăi în mine, un gol divizat în trup şi suflet. doar tata care mă mîngîie
cu oasele lui albe de aşteptare şi mi-e sete. atît de sete de viață
că merg cu mîna întinsă ca și cum aștept cu palmele căuș
să se umple de chipuri.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: