Prima pagină > arts&roll > Leonard Ancuța, Faraonul apofantic (Calea de la erosul pur la erotematică)

Leonard Ancuța, Faraonul apofantic (Calea de la erosul pur la erotematică)

de Igor Ursenco

Leonard Ancuța întruchipează pentru mine toate calitățile fizice & virtuale care fac posibilă materializarea unui Faraon veritabil. Și nu a unuia de serie, ci a unui avatar al zeului Ra pe care l-aș numi „faraon apofantic”, calificativul evidențiind în știința & arta logicii „existența unui raport printr-o afirmație sau negație cu privire la ceva”. Fără îndoială, acel ceva nu putea fi decît manuscrisul antic ezoteric, intitulat „Secretele vieții şi a morții”, care conţinea informaţii prețioase cu privire la cilindrii utilizați de faraonii şi preoţii din Egiptul antic pentru a-și consolida vitalitatea şi a facilita comunicarea cu zeii. Zice-se că cele două obiecte misterioase în formă cilindrice plasate în mâinile unor sculpturi antice egiptene erau turnate din aurul cel mai pur și din metalul-transformator care este argintul. Anume simbolul Soarelui viril & orgolios ─ erodat la celălat capăt de simbolul Lunii feminin-rezonante ─ face din Leonard Ancuța să fie purtătorul magnificient al unui fluid astral, neidentificat deocamdată.

Aceasta pare să fie imaginea fidelă pe care mi-am făcut-o despre volumului său de versuri „Iubirea e amintirea unui viol (Editura Herg Benet Publishers, București, 2011). Pentru că textele sale (cel puțin de până acum!) încearcă să depășească, și nu doar prin conținut, trei pericole ale actului scrierii: formalismul (textual), nihilismul (social) și solipsismul (egotic) încă recognoscibil în literatura post-modernistă, asupra cărora atenționa încă Tzetan Todorov în eseul său „La littérature en péril”. În compensație, asistăm la niște avataruri estetice imponderabile: „cazi mai departe / dincolo de îmbrățișări / dincolo de sărut / dincolo de efemer / dincolo de timp” (staz zwei).

Există suficiente imagini în volum care refuză să adopte titlul anunțat, fapt ce mă îndeamnă să-i sugerez lui Leonard o eventuală revizuire a cărții cu un titlu pe măsură: „Faraonul decapotabil”.  Motivul e unul simplu. Dacă i s-ar soate postișele estetice menite să oculteze defectele „realiste” de personaj teribilist & jemanfishist, poate am putea surprinde cum autoficțiunea phalo-sophică începe să depășească narcisimul autarhic de tip cărtărescian. Or, de la fricțiunile domestice generate pe linia de plutire a erosului pur, însuși Ancuța se pomenește că accede la erotematica (grec., „arta de a formula întrebări”) nebănuită a celor mai dramatice ficțiuni lirice, care face din eroul liric să devină „dintr-o dată / mai înțelept / mai bătrîn decît tataia și ai lui din sat / cînd le creștea via din pămîntul de sub unghii” (poemul bătrînului trăgător).

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: