Prima pagină > Poezie > au venit pămîntul

au venit pămîntul

dimineața mi-a adus o stare de mare caspică.
nici măcar un pescar, doar țipetele unor pescăruși nevăzuți.
în fiecare zi umărul tot mai gol, asemenea unui mal care crește
în apă. nori de gîze-mi invadează trupul, se simte și acum în aer
lipsa de spațiu.

o vreme m-ai măsurat cu palmele, n-am mai crescut de atunci.
de fapt am început să mă strîng, o apăsare ca-ntr-un pumn, cu speranța
că n-o să mai simt stările de nervozitate, c-o să rămîn nemișcat
atunci cînd sîngele mă împresoară brusc, aidoma unei corzi de pian
în jurul gîtului.

apoi au venit pămîntul să-l ia, fix de sub picioarele mele, ce dracu or face
cu el? azi sunt un lac cu maluri de sare, mîine voi avea pielea din batiste
uitate pe bancă. probabil nu mai durează mult pînă lumina o să respire
prin mine la fel ca o floare dăruită cuiva, sugrumată lent de minciunile
dintr-o carte.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: