Prima pagină > arts&roll, Poezie > o atingere trecătoare

o atingere trecătoare

și toate acele zile se învîrt
în jurul unei nopți
cu prefaceri incontrolabile sub piele. și
frumusețea minerală a liniștii de după
momentul în care ți-am promis o călătorie
asemenea semințelor într-un fruct
mai fericiți decît doi cosmonauți într-o capsulă spațială
plecați să colonizeze necunoscutul;

e ca și cum ai aștepta într-o parcare goală
să te zdrobească mașini invizibile.
o fericire pierdută pe stradă
fără zgardă la gît. ți-am povestit despre femeile mele
nu ți-am spus niciodată despre clipele
în care am fost urît. cînd ploaia aduce mai aproape
cerul și-n ochii lui mă privesc pînă-n adîncuri
se zărește ultimul om care să-mi țină de urît și
urlu pînă nu-mi mai simt limitele.
sunt singur sub piele

și urlu pînă în mine se aude întunericul de sus.
lumina vorbește o limbă moartă
iar eu mă apropii de cuvinte
și tac.
iau fiecare cuvînt și-l tac cum se cuvine
la fel fiecare bătaie de inimă
iar peștii din liniștea mea
îngroapă ce-o să fie în ochii lor de granit
orice cuvînt ascunde în sine o tăcere uriașă.

e aproape minunat
să-ți vezi viitorul prin țesătura străvezie
a venelor
o proiecție discontinuă a realității
pe un ecran plămădit din făină de oase
lucidități care taie în carne și nu curge nimic.
după toate femeile
am rămas unicul supraviețuitor
al viselor mele. și-n ochii mei poți să vezi
atentate sinucigașe sau curcubee mortale

fiindcă sînt lucruri care mă omoară lent
mai încet decît țigările și alcoolul. cînd mă gîndesc la ele
îmi dau seama că e vorba de o boală a mîinilor
ascunsă în diferite atingeri. momentele în care
sînt un disident al iubirii și nu cos pielea femeilor de nimic
din sînii lor îmi fac pilă de unghii. felul meu clasic
de a face dragoste e indiferența

dar nu mă pot opri să dezbrac femeia de femeie
să văd ce se ascunde acolo. să văd ultima rotiță
care se învîrte și după ce-mi curăț privirea de durerea ei
vreau să văd dacă rămîne mișcarea. e felul meu
de a verifica existența unui fals și
chiar dacă știu că nu e greu să alegi între iubire și moarte
vreau secundele să fie zile și săptămînile ani
pînă cînd mi se va face rău ca după un drog de proastă calitate
dar mulțumit de tot ce-mi astupă liniile
din palmă; fie și-o atingere trecătoare.

acum sunt pregătit să-ți astup buzele
fără să miros a cuvinte; îmi las mîinile
să crească în tihnă peste amintirile tale
o boltă de viță sălbatică gata de rod. prin piele
-ți răzbate un ritm de carne fierbinte
în noaptea ce-și lungește limbile umede și mă linge
mai tandru decît o cățea
puii înainte să-i ucidă.

o pîclă deasă umple becurile unul cîte unul
întunericul se încheagă asemeni laptelui
în ugerul unei bivolițe căzute. nu e un strigăt de ajutor
mai mult resemnare. o să ne fie teamă cîndva
cînd ne vom trezi unul în fața celuilalt de parcă am fi revenit
brusc din somn la volan în timp ce
o strălucire orbitoare ne taie calea și în mijlocul ei lumea
transparentă ca un glob de cristal și
e amiază și cald pretutindeni.

e uimitor cum scrumul se ridică spre soare.
într-o zi ne vom pierde umbrele
și vom face cu schimbul unul pentru celălalt;
dar pînă atunci plouă steril cu nisip
iar chipul meu se deshumă de carne
asemnea unui craniu de pisică
fiert o zi și o noapte în oală.

 

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: