Prima pagină > arts&roll, Poezie > despre mine ca un om mort și alte cîteva întîmplări

despre mine ca un om mort și alte cîteva întîmplări

1. adevărul despre așteptare

începînd de azi știu foarte clar că sunt un om mort. știu că nu la fel de mort
ca alții pe care-i cunosc, poate nici la fel de mort ca alții pe care nu-i cunosc
dar în orice caz mort ca unul care are tot mai puțină culoare
să astupe găurile mici și rare, tot mai mici și mai rare din întuneric,
umbra acelei fîntîni cu mușchiul uscat pe ghizduri care mă acoperă zilnic.
sunt un mort prin care mai zboară încă scheletul păsărilor în căutarea
cuibului cerul din interior e tot mai mic, le simt tot mai adesea zbătîndu-se

în piept. nu demult îmi închipuiam pămîntul nesfîrșit însă acum știu că trebuie
să fiu mai atent cînd îmi înfig unghiile să nu zgîrii fața cuiva. sunt un om
mai mult decît mort, ieri am văzut un cimitir al cîinilor fără stăpîn, pînă acum nu
mă întrebasem niciodată unde se duc cîinii vagabonzi să moară
dacă n-au pe nimeni, se duc departe pe cîmpuri, prin sate străine, pe la porțile
unor necunoscuți, așa cum oamenii se duc departe de copilărie, departe de viață

dar se întorc acolo unde se zice că-i acasă și unde nu mai așteaptă nimeni,
uneori nici măcar o casă în paragină și plină de mărăcini, nici măcar
o poartă strîmbă care scîrțîie-n vînt. sunt un om cu moartea făcută solzi
peste piele, viața mea nu mai poate atinge nimic. sunt înfometat, sunt
atît de dornic de viu dar viul nu mă mai slujește, m-a părăsit ca un păianjen
care și-a întins pînza în bucătărie și după o vreme s-a mutat unde fluturii

încă mai zboară. mi-e așa foame și sete de viu că scurm pămîntul cu degetele
căutînd rîme sau alte gîngănii de băgat în gură ca atrunci cînd aveam 3 ani
și o mie de vieți înainte. acum viața e numai o foame și o mie de morți
îmi țin calea. un ștrudel de-aș vrea să mănînc nu mai pot, materia se preface
în moartea mea, merele, vacile putrezesc la atingerea mea și-n aluat
umplutura are consistență de smoală, moartea înnegrește dinții, gingiile;

cu degetele murdare de moarte urc în autobuz, încerc să mă agăț de ceva
de balustradă sau de certitudinea vieții și nu pot, lumea se trage în lături
e din ce în ce mai mult spațiu, mai mult gol împrejurul meu, autobuzele
au pîntecele tot mai sterpe, de parcă mă apropii de capăt. apoi din becuri
începe să picure păcură, la început doar un strop, apoi mai mulți, de parcă lumina
s-a rănit în preajma mea și sîngerează; din ce în ce mai puțină lumină clară și

tot mai des pete întunecate în globurile becurilor, în flăcări sau în soare.
îmi închipui că albul ochilor mei e tot mai gri și tot mai pătat de firicele vinete
care cu timpul se-ntunecă, așa cum vine toamna și soarele parcă apune mai des.
pe stradă oamenii sunt din ce în ce mai frumoși însă mai puțini azi decît ieri.
mîine mi-e și teamă să-i număr, să văd că nu-mi ies, să-mi aduc aminte că
atît de curînd unii s-au dus de partea cealaltă a luminii și petele negre sunt
strigătele lor și din nou teama că ar putea să fie semne de fericire.

2. adevărul despre abandon

omul mort se joacă de-a abandonul. la început rîcîia pămîntul
cu un băț căutînd ceva. apoi brațul său a renunțat și bățul s-a transformat
într-un copac falnic. cînd fructele s-au copt, omul era aproape înțepenit
și atunci a realizat că vindecarea sa e mișcarea. omul mort s-a jucat
o vreme de-a omul viu și s-a jucat de-a baba oarba. chipul ceasului
acoperit cu o pînză cernită iar el rotindu-se în locul lui, al soarelui
al nopților și al zilelor. s-a rotit omul și la un moment dat a văzut
că fructele din copac au rămas neculese. și pentru că n-au fost culese
au căzut și s-au absorbit în pămînt și abia atunci și-a dat seama.
a rupt o rămurică din copac și a început din nou să caute sub frunzele
crescute ca niște solzi peste tină.

3. adevărul despre întoarcere

am luat în ochii mei toată strălucirea soarelui
și toată adîncimea întunericului
și toată aroganța să le pot separa
măcar o clipă.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: