Prima pagină > Poezie > bus happy pills

bus happy pills

nici cafeaua nici țigara nu te fac să te simți mai în viață decît mulțimea
nepăsătoare din autobuz chiar dacă te calcă. dar acum îi ignori și te gîndești
cum ai face dragoste cu tipa aproape lipită de tine, încît îi simți
fermitatea sînului fără să-și dea seama.
căldura ei îți pare cel mai puternic euforizant, îți vine
să înnebunești și asta pare o idee excelentă: îi atingi sfîrcul excitat și bine
conturat iar în momentul acela în montura arcadelor
ochii tăi strălucesc trist și aștepți

ca aerul s-o ia razna înaintea ta, femeia să-ți arunce priviri ucigașe apoi
să țipe isteric. dar ea se împige și mai tare în tine, pînă-i simți asprimea
oaselor și singurătatea. buza de jos i se răsfrînge și-i tremură și-un gol
de lacrimi îi întretaie privirea.
nu se întîmplă nici o minune; se unduie ușor odată cu autobuzul
de parcă între noi s-ar ascunde armate. lumea se înghesuie alături
și-n privirile lor văd iminența unui dezastru. de parcă am fugi cu toții
de o invazie extraterestră.

sfîrcul întărit mă împunge în piept ca o angină descoperită prea
tîrziu, dar femeii nu-i pasă de mine. mă ignoră și se simte bine,
frumoasă și admirată. pentru o clipă, amețesc și eu ca-ntr-un lan de mac
închipuindu-mă cavalerul ce-o ajută să evadeze din tristețe –
poate că o să ți se-ntîmple și ție vindecarea de nepăsare
dacă ne vom întîlni cîndva la înghesuială și privesc autobuzul
în ochi, în căutarea unui punct de sprijin; mă simt iarăși singur,
fiecare persoană care mă atinge îmi pare ciudată și mi-e teamă.

e bine că mi-e teamă, înseamnă că sunt în viață și asta e suficient
chiar dacă alerg prin tot orașul pentru o doză; sătul de aglomerație,
dar mereu prizonier, sperînd că în mulțime voi descoperi oameni
cărînd lingouri de plumb în piept. și ce vesel sună
în dimineața asta sirena salvării! cineva e în necaz –
nu sunt singurul – sute de bule de fericire se sparg sub piele. fug pe străzi și
îmi vine să îmbrățișez toți trecătorii. chiar și semafoarele blocate pe roșu,
ca în ultima zi.

  1. Noiembrie 27, 2011 la 7:09 pm

    emotionant si poetic. citesc si ma gindesc ca e posibil sa te cunosc – din autobuz. sa fi fost eu femeia aia?:)
    http://gadjodillo.wordpress.com/2011/09/30/dragoste-de-o-statie/

  2. Noiembrie 27, 2011 la 11:11 pm

    tot ce-i posibil. merg destul de des cu 336🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: