Prima pagină > Poezie > cu gura întoarsă din morți

cu gura întoarsă din morți

ce foame. ce foame m-apucă dintr-o dată
cînd ating vîrsta cercului
împărțit la diametrul său și mintea
o simt cum se îndepărtează
de la cele ce trebuie să se întîmple.

cu gura întoarsă din morți îmi sap mormîntul
în carne și carnea
îmi pare mult mai deasă și mai grea
decît o noapte îngropat de viu
sub cerul liber

și văd carcase de vită visînd în cîrlige de măcelar
iarbă verde și multă;
o turmă uriașă leagănîndu-se-n macarale
ca o amenințare de taifun
peste o bărcuță de hîrtie.

cu gura întoarsă din morți desprind coaja pereților
cu o foame de sunet ca în filmele mute
cu oameni conducîndu-și umbra la tren
în gări unde malaxează singurătatea
și liniștea

și pe o tipsie imensă de-argint îmi așez aer
cît poate străbate un țipăt. apoi
cu gura întoarsă din morți
aprind o lumînare în gura ta.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: