Prima pagină > Poezie > cel care nu continuă

cel care nu continuă

și eu nu mai sunt

eu nu mai sunt

tu nu mai ești

tu nu mai ești

eu. am mințit

cum și tu ai mințit și nu ne-a fost greu cu asta. și aerul între noi
a fost altul și luna a fost alta atunci
deși arăta aceeași față
sinceră.

eu am mințit să îți fie ție bine și tu
la fel. și inima îmi aluneca
pînă sub unghii
și mi-o-nfigeam vînătă
la loc în carne.

acum plouă
între
noi.

plouă și
nu ne udă.
și minciunile
noastre au fost
nevinovate.

și inima mea mă minte
cînd bate.
și oamenii mă mint
cînd mă ocolesc.
și vitrinele mă mint
cînd trec prin ele.
și eu mă mint
cînd mă opresc în imaginea mea
și imaginea mea minte
cînd se oprește
pe chipul altcuiva.

eu sunt cel care nu continuă
cînd nu ești
eu sunt cel care nu continuă
să se întoarcă

acolo unde te-am întîlnit.
acolo încă există ceva
din tine

și mă minte
că exist.

în fiecare zi
respir
ca să
îți simt aroma.
respir ca să te aduc
aproape.
văzut din afară sunt un om viu
care face dragoste
cu un cadavru.

te-am mințit și atunci mi s-a spart
inima.
și îmi curg
din ea toate.

și tu m-ai mințit dar nu contează. m-ai mințit
și mi-a intrat ceva în ochi. ar putea fi noaptea
sau o carte cu paginile complet
negre.
ar putea fi cadavrul care mă posedă
noapte de noapte.

acum îți cuprind mîinile într-ale mele
și golul din palmele tale umple
golul din palmele mele.
acum îți ascund
mîinile în mîinile mele
și-ți învăț pe de rost
fiecare linie.

acum sunt orice relație ar putea exista
între un om și
cadavrul său.
acum cerul deasupra mea ca o basculantă
de pămînt.

acum aștept să te întîlnesc din întîmplare
în metrou și așa trec zilele cu impresia
că te-ai îngropat
împreună cu mine.

Anunțuri
  1. Februarie 23, 2012 la 4:52 pm

    revenit in matca, un poem strasnic primavaratic, ce presimte primavara si-a ei euharistie a camarii sufletului! Parca se simte un Alifantis primavaratic in ele, in versurile celui care nu continua..cateodata e frumos sa nu continui, nu se pierde farmecul principal format in initialul entuziasm… cateodata e mai bine asa.. Frumos si fain poem! Mi-a reverit ziua si pentru asta va multumesc, gand la gand o fost! 😉

  2. Februarie 23, 2012 la 5:43 pm

    multumesc mult de citire dar si pentru comentariu. ma bucur ca ti-a placut si ca apreciezi munca mea.

    • Februarie 23, 2012 la 7:03 pm

      e locul meu preferat de poezie, un stil unic si cu adevarat original e mai greu de gasit in orice arta.
      Imi plac mult, pentru ca au oarecum sinceritatea unui jurnal in versuri, pe care-l pot intelege asemeni unor scrisori trimise in neant. Va multumesc pentru ca de fiecare data cand apare un poem nou, se isca o bucurie a melancoliei singuratice de alta vita decat genealogiile cotidianului, care-si mai reinvie din entuziasmul pierdut.
      Gand de poezie doresc s-aveti mereu !;)

      • Februarie 23, 2012 la 7:05 pm

        atunci sper ca versurile mele sa va tina de urat cat mai mult de acum inainte!

      • Februarie 23, 2012 la 7:26 pm

        unui bolnav de singuratate, aceste ganduri i sunt cele mai dragi insotiri…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: