Prima pagină > Poezie > cam așa e poezie

cam așa e poezie

situația era cam ambiguă
în sensul că se făcuse luna
de cînd nu mai plătisem
dar noi, sparții
dădeam diminețile la o parte
de parc-ar fi fost zăpadă.

plus că se stricase niște carne
și vorbeam cu pula mea
de ne știa tot cartierul
și aveam datorie la mimi.
nu tu pîine
nu tu țigări

doar o clipă de neatenție și cerul
în costum biznis. noi, sparții
atît de plutiți că umbrele nu
mai cădeau din noi.

pe toată strada numai becul ăla
nu putea să țină în spate tot întunericul
dar pe noi
nu ne interesa. de cafele
mai făceam rost însă
pizdele nu și nu.

noi, sparții
ca o nadă aruncată
între zile și moarte
cine mușcă primul.

și dacă aprindeam din cînd în cînd
lumina
prin cineva
noi, sparții

știam că luna se repetă
și-o luam cu noi
pe tamara
înainte să vină
nota.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: