Prima pagină > arts&roll, Poezie > The DJ set

The DJ set

El vine. vine în clubul nostru cu o viteză mai mare
decît cea a luminii, după cum confirmă fizicienii,
direct de la Londra, unde are concert în Slimelight
în același timp cu show-ul de aici, din subsol.

noi ne pregătim să devorăm organismele zeilor
înaintea primelor raze, ne întîlnim cu preotul negru
și ne spune că oracolul e mort dar ne aruncă o dîră de praf,
noi o tragem peste limbă să avem mintea suficient de pură

pentru o viziune. El schimbă discurile de parcă ne-ar modifica
genele, trecutul și viitorul, dansează pe muzică și noi
n-o putem auzi, doar vibrațiile ne străbat ca niște metrouri
prin tunele vineții, inflamate. se ciocnesc și explodează

și e atîta strălucire și frumusețe, o ploaie de curenți electrici
și mici comete din reflectoare. noi nu ne recunoaştem
în strălucirea sa, dar împingem fiecare mișcare interioară
în suferinţa lui. El trece prin dureri şi ne vindecă

fără ca noi să-l vedem sfînt și, înainte să plece, ne leagă
cu fire invizibile direct de părul Lui, cu noduri puternice
și ne ridică pînă putem acoperi toată mișcarea
cu brațele și spiralele noastre. El se învîrte în celălalt

sens și dintr-o dată întreg locul nu mai este exterior
nouă, lumea se petrece în noi ca în burta unei balene
și nu e nici noapte, nici zi, doar o lumină mai bună
ca într-o lume în care ți-ai dori să sfîrșești –

oricînd. El își adună muzica în piept și pentru o clipă
ne zărim dezbrăcați dar altceva ne acoperă și preotul
își trece nouă cozi ale biciului peste limbile noastre;
suntem pregătiți să înghițim restul universului, suntem

gata să-i fim alături la Sidney. El zboară mai repede
ca lumina și are același show cu o zi înainte ca noi să-l vedem
în subsol, și abia apoi la Londra, unde învîrte în sfîrșit
discurile în sensul acelor de ceas. suntem și aici și acolo,

în același timp suntem universuri de insectă unde libelule
electrice zboară prin venele noastre și luna ca un difuzor –
doar vibrațiile basului se disting în lumina ei în timp ce muzica
se ridică din pămînt ca o pădure ce invadează o parcare.

suntem numai în interiorul nostru iar El e cu noi și rotește
cerul de parcă ar vrea să ridice un chepeng spre un alt
deasupra, de unde se aude visul pietrelor despre apă,
discuțiile noastre despre ce vom face mîine.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: