Prima pagină > Poezie > asfixie

asfixie

știu.
de la primul țipăt știu că e doar un început de asfixie
continuă zi de zi nici măcar în somn
nu se oprește. știu

e un început
de tumefiere de care nu mă pot lăsa
ca de fumat. îmi tremură degetele și cînd le lipesc de zid
un fior electric îmi zguduie trupul. știu

e un început
de uitare atît de puternică și delicată
ca o mamă schimbă scutecele și apa de mii de ori
și nimic nu-i rămîne. știu

mîinile tale femeie
prin deschizătura toracelui încercînd
să-mi oprească durerea
să-mi stoarcă organele buretoase de toate săruturile sîngerînde
să-mi vindece asfixia asta continuă. știu

disperarea care te cuprinde după știu tot
ce gîndește copilul pînă nu mai tremură
și-ți dezlipești mîinile vinete de pe fața albă.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: