Prima pagină > arts&roll, Poezie > rochia cu flori verzi a bunicii

rochia cu flori verzi a bunicii

eram cu tine la mine la țară cerul
se făcuse roșu de parcă îi bușise
sîngele pe gură ca-n filme
îmbrăcasei rochia bunicii verde
cu negru eu cămașă kaki am plecat
să scoatem apă din fîntînă
multă apă să udăm grădina pînă
băltește pămîntul ca să nu ia foc

oamenii din sat își făceau cruci mari
ca niște paturi ziceau că s-a pornit iar
războiul și că ăi bătrîni s-au sculat
din morți să lupte și acum se întorc
acasă

nu înțelegeam cum vine asta morții
se întorc din nou acasă m-am dus
la cimitir și toți bărbații plecaseră
își lăsaseră gropile în dezordine
pesemne că fuseseră pe grabă și atunci
mi s-a făcut teamă cum să-i spun
lu tataia că n-am fost la înmormîntare
că am stat acasă și am citit comedii
de alecsandri și rîdeam cu lacrimi și
nu le mai puteam deosebi unele
de altele care de durere care de tristețe
și care de dor și de despărțire pentru
că nu voiam sa-mi iau la revedere
credeam că așa tataia n-ar avea cum
să se ducă de tot și că ne mai rămîne
timp

ți-am povestit toate astea și ți s-a făcut
teamă mi-ai spus că vrei să plecăm să
te duc undeva unde siguranță și aer
proaspăt unde poți să te întinzi pe iarbă
închizi ochii și auzi verdele din jur
cum cîntă ca o nimfă ce învie un suflet
pierdut

ne-am dus în oraș aici clădirile erau
dintr-o dată mai înalte și mulți oameni
se urcau pînă sus apoi se aruncau în gol
se izbeau de ciment în zgomot de oase
rupte dar apoi se ridicau și se bucurau
că sunt în viață și din nou pe clădiri
mai săreau încă o dată și iar fericiți că nu
mureau

ne era teamă la amîndoi am intrat
într-un vechi cinematograf unde rula
un film de dragoste și ne-am sărutat
ca de sfîrșitul lumii mi-ai spus că ai
vrea să plecăm undeva departe
dincolo de grozăviile astea și eram
de acord cu tine atunci am întîlnit-o
pe alex cea rasă în cap

păstrase doar o șuviță mai subțire ca
un deget de care-și prinsese o floare albă de
iasomie

una mare și frumoasă la fel ca aceea pe care
ai primit-o prima dată în parc și cînd
sărutul tău a trecut prin mine ca un pumnal
cînd lebedele albe au fost pentru o clipă negre
și cele negre au fost imaculate și au mieunat
ca un pisic în rut

cînd s-a terminat filmul alex a spus că
ne poate ajuta să plecăm departe în franța
și ne-a invitat la ea acasă unde ne-a făcut
gogoși am mîncat cu poftă de parcă urma
din poveste să plecăm în altă poveste și tot
așa pînă am fi epuizat toate poveștile și
abia atunci s-ar fi spus povestea
noastră

străzile vuiau și trosneau erau pline de arătări
care abia mai aduceau a oameni urma să
plecăm atunci am observat că mi-am uitat
cămașa în cinema și trebuia neapărat
să mă întorc după ea aveam un stick
de memorie pe el toată viața mea
tot ce îndrăgeai mai mult la mine
simțeam că fără el ai fugi în lume
cu un cadavru

am apucat-o pe străzi lăturalnice am
ajuns cu bine cămașa nu mai era pe scaun
o femeie mi-a zis că n-ar strica s-o caut
la casele de bilete clădirea era de cărămidă
am descoperit o firidă mascată și în ea
mi-am găsit lucrurile mi-am recăpătat
viața

eram pregătit să plec oriunde cu tine
în orice colț al lumii îmi puteam lăsa părul
să crească

am dat să mă întorc dar străzile erau pline
de creaturile alea care nu mai aveau nimic
uman în piept aveam o explozie
de fericire că urma să te iau de aici să mergem
departe de orice să ajungem dincolo de vise
mai departe decît mintea cuiva ar putea
imagina

într-un loc în care am putea să ne dezbrăcăm
de trupuri ca de haine și să facem dragoste
direct cu emoțiile cuvintele bucuriile
să ne iubim cu forța a o mie de universuri
care trec unul printr-altul ca sa nască
o stea

dar nu cînd am ajuns la alex nu mai erai
acolo și atunci tot sîngele meu s-a făcut
plumb trăgeam de mine pe străzi cum aș fi
cărat un cal cu picioarele rupte să nu fie
împușcat îmi doream să te întîlnesc din
întîmplare în metrou sau aiurea așa
îmi duceam zilele cu impresia că te-ai îngropat
fără mine

am început să-mi vînd viața pe nimic
nu mai aveam nevoie de ea și-mi doream
doar mult somn un somn fără vise
un somn sisific un somn în care dumnezeu
ar crea hăul

apoi m-am întîlnit cu o femeie care fusese
înger cîndva nu mai era nici înger și nici
femeie era doar o speranță neîmplinită și
ea mi-a dat primele cuvinte cu care puteam să
te-ntreb ce s-a întîmplat ajunseseși în locul
pe care ni-l închipuiam că-l putem avea
ca pe un golden retriever care nu ne părăsește
niciodată

îți era dor de mine și erai îngrijorată
că aș fi putut păți ceva rău dar deja
te bucurai cînd mi-ai auzit vocea și
dintr-o dată cerul s-a făcut verde
mi-ai spus caută lucrul cel mai drag
pe lume și găsește-ți moartea în el

am tras aer adînc în piept ca și cum
aș fi tras în seringă distanța dintre noi
și mi-aș fi injectat-o în inimă te-am văzut
în rochia simplă și moale a bunicii rochia
cu floricele verzi pe negru și te-am sărutat
cum ți-aș da viața

cerul mirosea a iasomie și atunci am văzut
cît de puțin cît de puțin a mai rămas
pînă mîine

  1. Mai 14, 2012 la 1:03 am

    Minunat! din ce in ce mai minunat! O poveste-poem, ganduri de jurnal prinse in ramuri de versuri! Perfect..felicitari! Mi-a placut mult ..rochia cu flori verzi a bunicii..se simte o unda de primavara tarzie zambareata..:) Felicitari!

  2. Mai 14, 2012 la 9:31 pm

    multumesc, frumos, ma bucur ca ma cititi si va place!

  3. Mai 14, 2012 la 9:55 pm

    intotdeauna, poemele de aici sunt mereu precum o gura de aer artistic frumos sculptata de un maestru..ca o oaza de emotii si intalniri cu imaginarul uitat de multe ori prin colturile astei lumi.. e frumos aici si multumesc ca primiti si neofiti😉 cu mare drag mereu le voi citi si reciti si memora sau rememora ganduri de prin ele adunate..E minunat sa pot reinvata memoria cu versuri de poezie contemporana, pe care sa le am mereu la purtator ca intr-un film in care pompierii ardeau cartile si oamenii erau nevoiti sa invete pe dinafara opere intregi si capodopere spre perpetuarea lor in viitor.. acolo era un viitor mai sumbru, aici si azi deocamdata pot zice ca invat sa retin din placere si cu bucurie..E frumos si linistitor sa ma pot plimba cu versuri la purtator prin parcuri ploioase si ganduri melancolice…la randu-mi multumesc pentru aceste daruri ~

    • Mai 14, 2012 la 10:02 pm

      sper ca veti cumpara cu aceeasi ardoare si urmatorul meu volum, care se pregateste de tipar…

  4. Mai 14, 2012 la 10:10 pm

    De abia astept, splendid! cu speranta unui autograf, j’espere😉 Asta da veste minunata! O lansare si la cluj, sau inca e prea timpuriu de preconizat..?

    • Mai 15, 2012 la 1:55 am

      nu stiu cum va fi, dar sper sa fiu invitat pt o lansare si la cluj…

  5. Mai 15, 2012 la 3:44 am

    ar fi minunat!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: