hard

am crezut mai întîi că visez lumina părea că
se îndepărtează dar se apropia și nu visam eram lucid și
dintr-una s-au făcut două mingi strălucitoare
pînă să-mi dau seama ce se petrece era gata să fiu zdrobit
de un camion de tonaj greu

picături de ploaie pe șosea dacă-ți lipești obrazul le simți
pulsul frica în ele vezi lucruri uitate vezi primele stele
din copilărie ciuboțica cucului și fata care-mi împrumuta
bicicleta moartă într-un accident

e ca și cum i-ai ține cenușa în gură și-ai vrea să vorbești
s-o risipești într-o ploaie de fluturi albi peste orașul întunecat
dar ești un scafandru într-un ocean înghețat

plouă deasupra ta apasă toata greutatea apei tot încerci
să te trezești sau măcar să eviți dar e imposibil de alergat
în apă zgomotul tot mai asurzitor nici măcar nu știi dacă
ești tu sau e doar închipuirea cuiva sau dacă ți-a povestit
cineva lucrurile astea și acum ți se-amestecă dubios în cap

oricum cineva plătește semnează foaia și se alege
cu cadavrul iar odată cu el primește și înghețul albastru
ca o cască de soldat în bătaia lunetei și un adaos de memorie
la fel cum încarcă pe laptop filme dintr-un hard extern

trăiesc iluzia că nu am iluzii că sunt singurul om pe pămînt
mă întîlnesc cu mine în diferite ipostaze sau e doar o senzație
diferite alte forme de supraviețuire ale amintirilor ca atunci
cînd mergi pentru prima dată la o cafea cu o fată frumoasă
și știi fiecare cuvînt pe care urmează să-l spună

poate e deja-vu poate doar vis sau pur și simplu ceva
a pus stăpînire pe mintea mea găsesesc mesaje ascunse
de ea în cărți sau în posturi de facebook și mă bucur
mai ales cînd cineva îmi spune pe mess că-i citește un poem
să adoarmă pînă și tu ai nevoie să-ți citească cineva mințile

să vezi adevărul greu cine mai e cu tine cine împotrivă
cîți întorc capul și rîd sau iau legătura cu baza cîți
dintre prietenii tăi sunt roboți trimiși să te apere și cîți
să te distrugă dintr-o dată vin spre tine păsări de pradă
peste continente întregi zboară să ajungă la tine

nu știi ce să faci însă la un moment dat te traversează
o senzație de frică zboară mai departe și nu poți să nu
te întrebi dacă nu cumva tu erai ținta dar au ratat-o
și dacă n-au ratat-o ce voiau de fapt care e treaba

și atunci întinzi din nou obrazul de-a lungul asfaltului
te joci cu limba în peticele de apă îți umezești buzele
cu mîinile strîns pe lîngă corp de parcă ai fi legat cu
o bandă de metal invizibilă și aștepți să vină spre tine
mai întîi primele stele ciuboțica cucului niște chiloței
de culoarea roz ai unei fetițe care te întreba dacă știi

cît de greu se fac oamenii cît de complicat să devină mari
uneori îmi împrumuta bicicleta ca și cum ar fi vrut să fugă
de momentul acela într-o zi mi-am luat și eu bicicletă
atunci soarta ei s-a scris

eu am văzut lumina tot mai mare pe șosea de parcă o explozie
albă alerga pe deasupra din asfalt ieșeau mîini mă țineau
lipit de ploaia ca o poleială de staniol primele stele coborau
din frunte pe obraz picături de apă cu săruturi furate și moi
din copilărie miros de ciuboțica cucului și fata care-mi împrumuta
bicicleta îmi zdrobea capul cu roata din dreapa a camionului

Anunțuri
  1. Mai 16, 2012 la 3:41 am

    interesant, cu multe sistole si diastole .. chiar hard cu emotii cuprinse in pasaje de real… interesanta abordare…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: