codona

sîngele meu e like that of sky cîntată de codona în 1979 pusă pe repeat cînd
trec prin cartier blocurile sunt doar sunete care urcă și oamenii sunt geluri
de duș trotuarele se crapă sub atingerea pașilor mei eu nu privesc oamenii în ochi
îi privesc direct în inimă și inimile lor verzi sunt de gard viu proaspăt tăiat cu foarfeca
eu sar peste inimile lor într-o grădină în care copiii își hrănesc păpușile cu orez
cu lapte și cu bucăți de cer desprinse din atingeri fetițele poartă fustițe arămii
fustițe arămii din puf de guguștiuc gureș de orz și grîu copt și înmiresmat
cu petale de pămînt cu cărămizi nearse uscate în suflarea dragostei fecunde multe
multe secunde ca un drum pe sub coastele mele pe care trec în tălpile goale copile cu
părul de soare în oasele mele suflă frunze suflă dansuri în care carnea se desprinde
de tine și ia uluitoare forme curge sau ninge curge sau pur și simplu buzele tinerilor
le unge în oasele mele sunt mii de femei care se roagă și rugile lor ard în urechile
unui iepure cu ochelari un iepure e inima mea și tremură cînd umbra unei mîini
îmi acoperă fața în mintea mea crește o floare pudică care se dăruiește femeilor
dinainte de somn și atingerile ei sunt tot cîntec nu mișcare în mintea mea o floare
cu sînii fierbinți se dăruiește sînilor tăi la fel de fierbinți și corpul tău se amestecă
dintr-o dată cu mintea mea și mișcarea ta se unește cu trupul meu și carnea
mea se desprinde de pe oase și te hrănește cu parfumuri volatile și împreună
ne ridicăm în extaz și prin oasele noastre sunt ritmuri de tabla indiană și fluiere
și sitare și o mișcare de rotație în care toate cad în centru și se preschimbă
în adiere și plămînii noștri se umplu de această adiere și o muzică e toată respirația
și cînd te respir inima mea lovește în mine ca un dans scăpat de sub control și ochii
mei se umplu de superglue se lipesc de tot ce întîlnesc în cale și desprind blocurile
desprind șoselele desprind copacii de pe margine și iau totul cu mine cînd îți întîlnesc
privirile așez totul la picioarele tale asta e lumea și sîngele meu e o muzică unsprezece
minute care trec în mine ca și cum ar trece istoria universului și păsări de metal rar
mi se așază pe umeri îmi șoptesc în ureche un cîntec din care e făcută lumina sîngelui
tău și oamenilor pe stradă le cad brațele și părul le cad bucățele din piepturi și oasele
li se topesc numai dacă aud acest cîntec eu trimit mișcări de rotație sistemelor solare
și lunile planetelor din toată lumea susură o lumină pe cerul de deasupra ta le așez
într-o ordine pe care nimeni nu va putea s-o repete vreodată și pulsul meu se aude
peste tot cînd gura ta va acoperi gura mea și ne vom uni cerurile cu vîrful limbii

  1. Iulie 10, 2012 la 3:49 am

    eram sa vad un Rem.. dar a zburat mult textul de la carcasa lumii.. intr-o cu totul alta directie.. interesanta si elegant-senzuala..frumos artistic once again;)

  2. Iulie 10, 2012 la 5:56 pm

    multam pentru comentariu. aici doar un vis de vara spulberat in carne dar ramas in amintire sub forma unor sunete si ritmuri care incropesc povestea.

  3. george tei
    Iulie 11, 2012 la 11:06 am

    Leo, ce diferenţă între poezia pe care o scrii şi poeziile citite de cei trei tineri ce se consideră POEŢI! M-am exmatriculat din calcule, asemenea pe Răzvan Ţupa… Poezia trebuie să aibă şi un sâmbure de sentiment… „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!”…
    „… numai dacă aud acest cântec eu trimit mişcări de rotaţie sistemelor solare…”. Este o imaginaţie solară ce cuprinde atâta forţă! Acesta este primul şi ultimul citat pe care îl dau… Sunt multe pasaje pe care le puteam cita… Dar, cu scuzele de rigoare, am a spune ceva… Nu este o greşeală pe care ai fi făcut-o… Dar eu aş fi scris, pentru a reda mai frumos ideea: „… într-o ordine pe care nimeni nu o va putea repeta vreodată…”. Sună mai frumos decât acel „s-o repete vreodată”… Vorbesc din punct de vedere estetic… Nu pot da lecţii unui „şcolit” la Universitatea Bucureşti, eu care am doar zece clase…
    Cu sinceră prietenie
    GeorgeTEI

    • Iulie 11, 2012 la 3:56 pm

      george, eu scriu de mai multi ani, am un vol de poezia publicat si unul care sta sa vina. poezia mea nu e la inceput si nu experimenteaza asa cum fac tinerii, eu cred ca verbul meu si-a gasito voce. am ani de munca in spate pentru asta. ma bucur ca ai descoperit blogul meu, sper sa imi faci vizite pe aici!

  4. Iulie 11, 2012 la 2:12 pm

    Sublim:) Sunt versuri care duc în Dumnezeu.
    „Şi pulsul meu se aude
    peste tot cînd gura ta va acoperi gura mea și ne vom uni cerurile cu vîrful limbii”

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: