geneza

o lumină de acvariu se răspîndește în aer gîze
invizibile ne pișcă ne bîzîie în urechi respiri
ca o moară de vînt înainte să înceteze orice
mișcare și vibrațiile se termină în tălpi și dincolo de ele
în pămînt se simte acțiune pură

două cocoașe de deal ca o cămilă îngropată în picioare
spinările unor animale fabuloase la suprafață bitum
gri petrol și dungi albe vopsite pe miloc un fel de șerpi
ai distanțelor goi nepătrunși încă și nici o umbră
de pasăre încît cerul pare că începe mult mai încolo

ăștia tulbură o bucățică din peisaj o mică armată
înfrîntă de propriile dorințe hainele lor aruncate
în poziții nefirești un fel de morți fără oase desenînd
un cod al tăcerii se însingurează tot mai adînc unul cu altul
în căutarea adevărului despre oameni

soarele năpîrlește în acest acvariu în care eu și tu
purtăm aripi de ploaie atmosfera valuri extraterestre
se formează în răstimpi de scurtă durată și mici explozii
atentate cu insecte sinucigașe ne insoțesc
fiecare atingere nu ne mișcăm lăsăm în urmă senzația

ne propulsăm ajutați de gravitația piepturilor grele
de lovituri ne deplasăm doar în timp ca un punct
în interiorul altui punct te ating în infinit și revin
ca un piston la momentul zero și nu ne mișcăm doar
facem dragoste și îmbătrînim

simt iarba cum crește printre gîndurile noastre
simt copacii cum dau în floare dintr-o dată
în genunchii noștri cum vîntul se oprește și pămîntul
o ia razna ca o gară ce fuge de un tren gata de plecare
cum un țipăt al umărului transmite orgasme în buze
în obraji în tălpi și de-a lungul spatelui

în ochii tăi se aprind lumini la trei ferestre deodată
un întreg oraș luminat e pielea o spumă în siajul unui
trasatlantic care întretaie un transpacific strălucire
de plombă de argint în dantura unui rechini meduze
uriașe plutind spre lună asemenea unor umbrele ce
ne protejează de miracole

aici în această apă rarefiată pînă la lacrimi împărțim
o singură dimensiune în timp ce restul le facem cadou
celor care vor să și-o tragă omenește apoi fumăm
tragem universul cu stele galaxii facere și desfacere
distanțe și găuri negre în plămînul nostru în care încap
toate combinațiile de cuvinte nespuse

cînd suflăm fumul o pînză de păianjen se lasă peste
nimic și ochiul nostru rîzînd pășește peste el își înfinge
cangea și-l soarbe cum ar goli de viață un sistem solar
de-a lungul a miliarde de ani

uite cum dintr-o dată a pierit lumea universul prietenii
oamenii care ne făceau să ne simțim atît de singuri și
uite cum în această singurătate fără seamăn suntem
ca un ou din care se formează în prima zi cerul a doua
zi pămîntul a treia zi soarele a patra zi noi a cincea
zi singurătatea se transformă în dragoste a șasea
zi dragostea în perfecțiune și la loc în singurătate
și ultima zi a săptămînii o așteptăm să vină peste

o eternitate simplă ca un sunet de ceas oprit în miezul
frumuseții o lumină blîndă într-un acvariu
ca un bacșiș enorm lăsat unui ospătar înțepat ca
un străin așezat la masa ta sorbind vin la intervale
în timp ce-ți povestește restul de viață rămas
netrăit și uitat din motive de dragoste

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: