Prima pagină > arts&roll, Poezie > shadow son

shadow son

un soare de duminică obosit moale secătuit un soare
ca o umbră căutîndu-și fiul
ca o ninsoare cu fulgi mari și grei acoperind fețele
celor ce îndrăznesc să privească în sus acoperind spatele
celor ce se roagă visele celor ce dorm țipetele
noilor născuți îndrăzneala celor care-nchid
ochii

eu sunt setea și foamea și dorința mă umplu din tălpi
cu pîine dospită cu vin sîngeriu cu sarcină electrică
eu beau tot ce poate umple spațiul gol mă hrănesc
cu tot ce poate sta laolată prin forțe proprii
mă scald în căldura corpurilor cînd se ciocnesc
eu sunt ploaia pe stradă cînd oamenii își acoperă capul
fug se ascund

eu sunt sfîrșitul filmat în oglindă

tînjesc după acele lucruri pe care nu le-am avut
niciodată tînjesc după boli excentrice după schizofrenii
care-ți sparg mintea în mii de personalități după furii
care nasc războaie îndelungate în mintea ta după lucruri
adunate în tine cu patimă de colecționar ca să nu fii
singur

am crescut pîn-am atins marginile
umbrei m-a născut și-a murit ca o mamă acceptînd sacrificiul
chipul meu are cîteva din trăsăturile ei ochii obrajii
fruntea și sprîncenele vocea mea prin întunecare devine mai puternică
mai sigură o lume în care oamenii se întorc unii spre alții
doar pentru a se ascunde într-un sărut
de singurătate

eu sunt cel ce mulțumește văzului auzului pipăitului gustului mirosului
că nu mă lasă doar cu mine însumi eu
sunt recunoscător lunii pline stelelor că-mi țin de urît nopțile lungi
de iarnă și mă bucur că întunericul este părintele meu drag
ascunzîndu-mi atîtea lucruri singur singur
va trebui să le găsesc

eu sunt fiul umbrei tatălui meu
sunt fiul viei sădite de mine sunt fiul dorințelor mele neîmplinite
sunt fiul morților
ratate

sunt fiul acestui soare blînd ca un poponar speriat
sunt fiul războiului care se duce în mine
eu sunt victoria
eu sunt înfrîngerea

eu sunt propria-mi singurătate

eu sunt amintirea singurătății plin de dragoste

eu sunt bărbatul ce ține în mînă buchetul de stele oferit nopții

  1. August 15, 2012 la 11:17 pm

    excelent! know the feeling, too well known that feeling..si vine toamna si cu ea, melancolia de serviciu.. frumos poem..

  2. August 17, 2012 la 12:25 am

    multumesc de semn. ma bucur ca ceva din mine a gasit rezonanta acolo, ma bucur ca desi poate nu acelasi, sentimente rude sunt.

  3. August 17, 2012 la 5:34 pm

    sunt, sunt ..caci toate isi-au radacinile in mare mare a singuratatii unde valurile sunt melancolii multiple.. a mai fost o rezonanta minunata dar din pacate a disparut prea repede de pe blog😉

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: