Prima pagină > Poezie > fragil

fragil

pămîntul are milioane de ani noi suntem
atît de tineri
atît de noi
că nimic n-apucă să sfîrșească de-a lungul vremii rîs de copil sau sunet
strălucire sau gîză bătaie de inimă primul zbor sau săritură de pește la suprafață
fiecare cuvînt așezat lîngă alt cuvînt în formarea unei memorii toate
acestea rămîn în noi ca un călător adăpostit peste noapte și nu
mai pleacă nicăieri ci durează într-o nesfîrșire cît o ținere de respirație
cînd aștepți

suntem atît de puțin
și atît de suficienți
asemenea cărților citite la lumina lumînărilor
dincolo de noi sunt eoni miliarde de vieți
dar noi atît de tineri
atît de noi

munții se arată înalți cresc dincolo de cerul nostru către alte lumi spre alte ceruri noi
suntem la poale doi fulgi de zăpadă alunecați din preaînaltul viselor
unul lîngă altul într-o strînsoare invizibilă
cum e setea și apa

ne privim de la un pas adînc pînă în prima clipă și pînă
în ultima prospețimea ta arde cercuri perfecte
pînă-n vîrful inimii mele

privim unul prin ochii celuilalt
cerul nopții știm că după veșnicia asta toate stele
sunt căzătoare

  1. August 22, 2012 la 4:23 pm

    bine zis si frumos incondeiat!😉 asemeni unui val de mare urca-n spre sfarsit intr-un apogeu alb al metaforelor si comparatiilor ascunse, ca mai apoi sa se linisteasca la mal.. frumos spus!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: