Prima pagină > arts&roll, Poezie > trăiesc în viitor mai mult decît în trecut

trăiesc în viitor mai mult decît în trecut

trăiesc în viitor mai mult decît în toate
cîte mi s-au întîmplat pînă acum. la naiba cu toate clipele
de profundă intimitate cu durerea, la dracu toate fericirile
juxtapuse momentelor în care priveam peste umăr și mă vedeam
acolo cuprins de febra jocului. să se ducă toate-n gaura
mamii lor, acele secunde sparte în care m-am trezit rîzînd după
un coșmar! atît de adevărat rîsul încît n-am știut niciodată care-i granița între
lumea mea și lumea somnului. trăiesc în viitor și voi evada
din el ca o vulpe strînsă-n capcană.

să te înghită propria oglindă, să-ți faci mormîntul în chiar inima
umbrei scurse la picioarele umflate de atîta alergare! să-ți înghiți fierea
clocotită a trecutului, fiară! pentru că trăiești în mine, în viitorul meu
mai mult decît orice minut petrecut în lipsa conștiinței. lehamitea și greața
nu te-au făcut mai puternic, nu te-au făcut învingător. trecutul a trecut
peste tine ca o armată de violatori trufași ce nu iartă nici fîntînile, nici copiii,
nici acoperișurile caselor, nici măcar mormintele încă proaspete.

trăiești în viitor ca-ntr-o mină de uraniu încă ferită de setea
celor care-ar vrea să te-arunce-n aer, într-un experiment de proporții.
ca și cum ar vrea să verifice cum ți se desprinde carnea de os, celulă
cu celulă. cum strigătul tău de ură se sparge în mii de bucăți de sunet.
cum fiecare notă din cîntecul calvarului se unește cu picăturile de ploaie.
ce se mai aude acum din tine, omule, cu inima ca un pumn de boxer
învingător prin KO al unei întregi generații de licurici inteligenți?
ce se mai aude acum din furia ta, din groaza ta, din crisparea ta,
altceva decît zgomotul ploii pe asfaltul rece?

trăim în viitor infinit mai mult decît tot ce-am traversat înot,
decît tot ce-am salvat cînd am strîns la piept să apărăm de lovituri
sau de frig. trăim mîine tot ce n-am trăit azi, pentru că azi
și ieri și în toate zilele am trăit, am murit și-am înviat ca să murim la loc.
în săptămînile din urmă ne-am mușcat mîinile de foame sau de
tristețe, ne-am frecat ochii plini de flăcările unei generații care arde
atît de lipsită de strălucire și culoare. oo, am văzut focurile
lipsite de fală și de măreție ale unui pompei, ale unei rome, ale unui
oraș unde mortăciunile ardeau alb-negru, ardeau putrezit!

trăiesc în viitor mai mult decît în mine.
cu viitoarele mele plete, cu viitoarea mea barbă, cu viitoarea mea burtă,
cu viitoarele mele boli, cu viitoarele mele lipsuri de memorie,
cu viitoarele mele sticle de vin. trăiesc în mine mai mult decît
în viitorul vostru. voi trăi în cadavrul meu ca un vierme hrănit numai cu lumină.
voi învia din propriul meu întuneric atunci cînd îmi voi injecta în venă
lunile, sorii și stelele cu toată grandomania lor. mă voi trezi din propriul vis și
voi trăi în viitor desprins de bătăi de inimă, desprins de frigider, desprins de
trotuarele reci pe care ploaia solfegiază durerile voastre.

trăiesc în mine tot viitorul care ne-a mai rămas.
și cu un singur fum de țigară
voi dărîma tot ce nu aparține viitorului.

  1. August 31, 2012 la 12:39 pm

    poem viguros,interesant,desi finalul e subtire ca un „fum de tigara” ,nu e plauzibil…un talent neobisnuit,mereu în forma,exploziv…un poet care are SPIRIT ,de unde decurg aluzii fine,umor,autoironii,placerea lecturii,un voiaj la care suntem invitati (daca avem acest curaj) cu o insolenta simpatica…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: