a doua invazie

poate și tu ai simțit o prezență la cîțiva pași prin întuneric
cineva cu tine în cameră
care nu poate vorbi
o felină tăcută așezată pe marginea patului te privește
cu ochi de culoarea nopții ochi
invizibili impenetrabili ce sapă în tine o galerie pînă în inimă
să-ți pună dinamită

așteptarea se întinde pe spatele tău
ca o moluscă încetinită
de respirație
ai sperat ca șirul exploziilor va conteni
iar pieptul va putea pentru o clipă să asculte acea liniște înțepenită
în care toate obiectele participă numai
ca să urce întunericul dincolo
de puterea ta de înțelegere

știi că poate fi rău că sîngele
se transformă într-o plasă de păianjen pentru prins
zborul haotic al fricii
te gîndești atunci la grădina bunicilor la șopronul cu fîn linul căsoaia
o simți cum privește în tine și se face dintr-o dată mai mare
necunoscută
neprietenoasă
vrei s-o explorezi dintr-o dată să-i știi brusc secretele
așa cum ai trage undița din apă iar la capătul firului te-ar aștepta
toate fricile tale

numai că nu se oprește aici și grădina crește
crește forța ce pune în mișcare mecanismele
și rulează filmele
filmele se rup înainte ca shaolinul să iasă din templu
ca în cabina macaralei în care te-ai urcat demult
nici nu mai ții minte cît a trecut și cît a durat
spaima aceea cînd fierul se mișca și trosnea
cupa se făcea uriașă în ochii tăi
astupa cerul cu beton

și fuga
fuga aia cu sărituri incredibile din balcon în balcon
cînd paznicul cu topor ne urmărea
dintr-o clipă-ntr-alta așteptam să-mi cadă mîna
din umăr cum văzusem pe video
dintr-o clipă-ntr-alta așteptam să se termine lumea
să cad într-un hău într-un vîrtej de întuneric roșu
ca atunci cînd încercam să disting un chip cunoscut
prin perdeaua de sînge prelins
din arcadă

întunericul e tot mai greu acum și mai apăsător
a luat deja forma tuturor obiectelor din cameră
pînă și resturile de mîncare
sunt din întuneric
acum

și aparatul de ras și oglinda și dulapul
și hainele și lumina ce cădea uneori prin fereastră
și zgomotele de prin vecini și mirosul din scrumieră
și chipul pe care-l ating speriat
și chipul din spatele chipului meu
și chipul din spatele chipului tău

perna ta visele tale fostele tale iubite
sunt de întuneric și viitorul tău
e femelă te agăți în clipa asta de ea
vrei să-i rupi chiloții s-o pătrunzi
te rogi să nu-i vezi fața
să nu-i umpli cu spaima orbitele goale
știi că dacă te-ai desprinde de ea
ești terminat
sunt terminat

aici în întuneric
prezența ei ca o lampă de citit visele
sub care o molie se hrănește
cu altă molie

știu că în curînd
mătasea ei mă va atinge și voi înnegri
pe terenul de fotbal din spatele blocului
au crescut ciulini luminează plăpînd noaptea
voi înnegri
curtea școlii nu-mi ajunge acum
nici să fumez o țigară

voi înnegri
la fel de tare pe afară cît înăuntru
copacii din care-am căzut și ei
au căzut
toate lucrurile acelea mari
au dispărut în cosmosul acesta mic
cît ai clipi o dată

o furtună imensă de întuneric
se aprinde în camera ta și te trezești precipitat
vezi lucrurile în jur
cum se scufundă
în aburul întunecat o mînă te trage înăuntru și o vreme
nu știi ce se întîmplă pur și simplu
apari și dispari

și atunci vine
a doua invazie