Prima pagină > Poezie > borsec

borsec

asta cam așa e: înmoaie un bărbat și apoi lasă-l pradă
ploii, lasă-l să asculte muzica aceea de moară dumnezeiască.
te poți îneca numai dacă te gîndești cît ești de firav după
ce femeia te jefuiește de putere și pleacă iar ploaia-i
la fel de nemiloasă.

degeaba încă-ți stăruie-n minte felul ei delicat
cînd îți mîngîia cu o infinită meticulozitate pielea de pe
genitale; degeaba încleștezi fălcile și strîngi pumnii cu gîndul
fixat pe momentul în care-ți făcea scula să dispară
între bătăile inimii,

a plecat și-a luat cu ea și orizontala și verticala și vectorii
care te-ar fi propulsat înainte. ferestrele și-au pierdut virginitatea,
decența, nu mai pot ascunde ploaia iar tu te îneci ca un cîine
în urma unui cauciuc de tractor.

toamna asta îți pare mai scurtă decît toate celelalte,
toamna asta se reduce la o singură dimineață după ce ea a plecat.
ai dat telefon unui prieten, l-ai chemat la un pahar;
el toarnă jumătate vin, ploaia jumătate borsec, apoi ascultați
cum bulele se ridică la suprafață și se dezmembrează cu tunet.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: