Prima pagină > Poezie > limbonic love

limbonic love

tot ce mi-am dorit să am
o coadă de sacrificiu
cînd ea m-a apucat
dar n-am avut și mi-a rupt mîinile
mi-a rupt mîinile și spinarea și capul mi-a rupt
inima

a escavat în trupul meu
cu gheară de fier
călit de două ori
a săpat o groapă în care și-a îngropat
ura
aversiunea
clipele de singurătate
și a săpat și mai adînc
pînă a ajuns la amintiri
s-a extras de acolo
ca un fișier mutat definitiv pe un alt suport de memorie
s-a tăiat ca dintr-o fotografie
m-a lăsat singur
în toate amintirile apoi

a plecat
a lăsat în urmă un oraș pustiit
ars din temelii
un oraș plin de cadavre albe ca niște neoane
care se surpă peste mine
negre așa astupă
ea gropile

la prima întîlnire mi-a dat o pietricică
o păstram cu grijă în buzunarul interior
al hainei
o simțeam cum se lovește
de pieptul meu
de parcă avea și ea
puls acum am
în buzunar un munte jumătate
tectonic jumătate vulcanic
care mă duce în cer
jumătate și jumătate
în adîncuri

jumătate nor
jumătate cărbune

dimineața o strigam fericire
seara o chemam în pat fericire
și cînd ne-o trăgeam era fericire
cum dumnezeu
aș mai putea
pronunța numele ei
din nou?

cum aș mai putea spune acel
ah cum aș mai putea vorbi și
tot ce mi-aș fi dorit
era o coadă de sacrificiu
care se regenerează
în cîteva luni

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: