Cel mai rapid roman din lume

„Moș Crăciun & Co. Cel mai rapid roman din lume” este titlul volumului creat în doar 5 ore și 35 de minute de 53 de scriitori, sîmbăta, la Universitatea din București, premiera mondială fiind înscrisă pentru validare ca record în Guinness Book of Records.

Redactarea cărtii a început la ora 10.20, cu cei patru naratori principali, scriitorii Gabriel H. Decuble, Florin Iaru, Răzvan Țupa și Marius Chivu, stabilind împreună planul și titlul romanului – „Moș Crăciun & Co. Cel mai rapid roman din lume”. S-au scurs doar 9 ore, 5 minute și 8 secunde pînă la tipărirea primului număr al ineditului roman, pe care inițiatorii proiectului îl consideră „un dar pentru societatea românească”.

Editura Art, care a publicat romanul de 288 de pagini rezultat in urma efortului colectiv al celor 53 de scriitori, a înscris acest proiect fara precedent la Guinness Book of Records pentru a fi validat si omologat ca record, lucru care ar urma sa aiba loc în Ajunul Craciunului. Guinness Book a declarat proiectul ca fiind eligibil, creand in acest sens o categorie specială.

„A fost o zi destul de grea, cand 53 de autori romani s-au strans pentru a marca un eveniment total inedit. Acest lucru nu ar fi fost posibil fara sprijinul partenerilor nostri – compania Links Associates, experta in comunicare strategica, Editura Art si Universitatea din Bucuresti. Cred ca am reusit sa dam un exemplu, sa aratam ca romanii pot conlucra intru binele tuturor” , a spus Gabriel H. Decuble, presedintele Asociatiei Culturale Aedificatio si initiatorul proiectului.

Florin Iaru a subliniat entuziasmul si spiritul de echipa al scriitorilor, care au lasat deoparte orgoliile pentru a lucra impreuna, cateva ore, la un proiect care cu siguranta va ramane in istorie.

„Am o extraordinara admiratie pentru acesti autori care au uitat de orgolii și au hotărat să facă ceva împreună. ‘Moș Crăciun & Co’ este un roman cu români, despre Romania vremurilor noastre. Cartea descrie imaginea unui București în care oamenilor nu le ajunge timpul pentru a-și indeplini dorintele”, a precizat scriitorul.

Marius Chivu a remarcat faptul ca evenimentul de sîmbata a presupus o munca mai mare decât anticipase, dar cu atât mai plăcuta, și a precizat ca și-ar dori o repetare a acestui efort creator. „Aș vrea să fac asta anual, pentru a vedea la ce viteza putem ajunge. Am avut mari dificultăti in a-i opri pe autori din scris. Sunt curios să vad ce a ieșit”, a declarat scriitorul.

Si pentru ca este vorba despre un roman scris in premiera la 106 de maini, Răzvan Tupa și-a exprimat speranța ca acesta va avea cursivitatea și coerența necesare pentru a avea succes la public. „Abia astept sa vad rezultatul final, sa ne dam seama daca lucrurile s-au legat asa cum speram. Nu ne-am dorit doar un record de viteza, ci si un rezultat care merita să fie citit”, a spus scriitorul.

Autori sînt: Leonard Ancuţa, Diana Bădică, Lavinia Bălulescu, Lavinia Branişte, Anca Bucur, Marius Chivu, Laurenţiu Constantin, Bogdan Coşa, Andrei Crăciun, Augustin Cupşa, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Adrian Diniş, Luca Dinulescu, Cosmin Dragomir, Gruia Dragomir, Florin Dumitrescu, M. Duţescu, Mihail Gălăţanu, Adrian Georgescu, Silviu Gherman, Silvia Grădinaru, Adela Greceanu, Mugur Grosu, Ioan Groşan, Florin Iaru, Marieva Ionescu, Cristina Ispas, Cosmin Manolache, Maria Manolescu, Eusebiu Matei, Marin Mălaicu-Hondrari, Mitoş Micleuşanu, Iulia Militaru, Dmitri Miticov, Oana-Cătălina Ninu, Radu Niţescu, Veronica Plăcintescu, Dan Pleşa, Matei Pleşu, Mihai Radu, Ana Maria Sandu, Elena Stancu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Alexandru Al. Şahighian, Livia Ştefan, Cecilia Ştefănescu, Simona Tache, Iulian Tănase, Alex Tocilescu, Răzvan Ţupa, Luiza Vasiliu, Anca Vieru.

De marți, romanul va fi disponibil in librării, iar miercuri, cu începere de la ora 18.30, acesta va fi lansat în prezenta tuturor autorilor, la Librăria Bastilia din București.

***
Copiii lui Moș Crăciun

Fecălău era ud. Ud până-n tălpi de nervi. ”Ce mă-sa o găsi p-asta să nască tocmai de Crăciun? Cine pizda ei se crede, Fecioara din Biblie? Îl privi pe Bruzli. Ăsta parcă avea o statuie pe față. Morții mă-sii, o fi al lui?”
Strada era animată. Doar era Crăciun, toată lumea ieșise la produs. Fetele, peștii, să mai facă un ban, ultima recolta înainte de sărbăutoare. ”O să fie beție monstru”, gîndi. ”Peștii or să bea, curvelele or să bea și se vor arde bete rangă. Poate prima dată anu asta cînd vor cere bani dar se vor da de plăcere.”
Istețu zâmbea ca un cretin.
– Uită mă, militarii. Hai să le dăm țigări.
– Dă și mie una, băgă Fernando.
– Ia da-aici că n-ai sevici, chicoti Istețu.
– Bă aurolacule, se hlizi Persila. Ian dăm și mie o tualie. Aprinsă.
Dintr-o dată o pală scurtă de vânt. Strada se clătină pentru o clipă, probabil de la efectul aurolacului. Terezina își dezlipi punga de pe buze.
– Ninge! Bă, uite bă că ninge.
– Taci fă că ești proastă. Nu e niciun fulg, se răsti blând, Bruzli. Ca și cum ningea doar când avea el chef.
– Ba ninge, protestă, Terezina. Uite un fulg.
Bruzli ridică privirea și odată cu el toate capetele găști se ațintiră spre cerul atât coborât încît părea că se sprijină pe Muzeul Militar. Un fulg singuratic, timid cobora ca o mână întinsă.
-Are dreptate bă, zise Istețu. Uite-l, mânca-l-ar tata pă el.
Bruzli e contrariat. Vine sfârșitul zilelor și vine cu un fulg. Unde aia mă-sii e ninsoarea? Dintr-o dată își dădu seama. E Ajunul, e sfârșitul. Sfârșitul sanvișurilor de la Izvor, sfârșitul regulatului, sfârșitul nașterilor. Cine dracu o fi tatăl copilului? Privi spre cer să mai vadă odată fulgul. Nu mai era singur. O horă albă i se alăturase deja.
Istețu împărțea țigări zici că era ziua lui. Peste drum, curvele plictisite. Peste drum, soldații își aprindeau țigările și își făceau planuri pe cine combină la noapte. Fecălău o privi pe Persila și mintea lui se făcu un pat, o sticlă de vodka, țigări scumpe, caltaboș, cașcaval, muștar și pîine de casă. ”Oare cum o fi acasă? Ce înseamnă acasă? Ce poți să faci acasă de sfîrșitul lumii?”.
-Ninge bă, dădu Bruzli drumul la ninsoare. Or să fie străzi de cocaină fără fîs, or să fie străzi de lapte înghețat. Și brusc îl păli Marinela: ”Dacă n-are lapte? Cine-i dă? Să-l alăpteze ăl de sus p-acela micu, că tot s-a hotărît cu sfîrșitul lumii fix de Crăciun. Ăsta ne strică și anu ăsta sărbătorile”, se resemnă el. Brusc își aminti de Luana. Traversă strada și întrebă un pește de ea.
-E e mă-măritată acum, a-are și copil, zise peștele.
-Măritată, ea?
– Da-da, a-are do-doi.
-Doi copii? Se miră Bruzli.
-Nu-nu, do-doi,…, a-ani, clarifică peștele.
– Dă-i banii, ăștia, să-i spui că-s de la Aurel. Știe ea cine-i Aurel. Și brusc îl inundară transpirațiile. Nu putea să nu-și aducă aminte de ea. Erau într-a noua când îl dezvirginase. Încă mergea la Tonitza, la liceu, încă îi păsa de viață. de viața aia de care pasă idioților ălora de vor mașini și femei de lux. Își aminti cum își vânduse casetofonul ca să o ducă la discotecă. Ales-bules casetofon. De cinci ani e producătoare pe Ștefan Furtună și acu e măritată și plodată. Parcă îi venea să cheme proniile mai repede. În schimb se răsti la ceilalți.
-Bă pupeze drogate, hai în pula mea că naște și se mînie cerul dacă n-ajungem să-i hotărîm numele. Ce căcat să facă cu numele dacă tot vine sfîrșitul?
În minte îi zbură un fragment dintr-un cîntec american. ”Zis iz di end, biutifăl, frend, zi end. Dă-l în morții mă-sii de casetofon.”
Istețu o bulănea pe una. Terezina se confunda cu punga. Fernando ningea. Persila avea un moment poetic, îl freca pe șliț pe Fecălău. Fecălău părea curat și proaspăt căcat.
”Muistu ăsta șef de haită? Ce glumă”, își zise Bruzli și deja simți pumnii cum i se încordează. Numai să-ncerce!”, dădu el afară odată cu fumul de țigară.
”Vulcănescu e mort de mult. Ștefan Furtună moare în noaptea asta, poate mîine. Moare și copilul, moare și Marilena, moare și cerul, și pământul. Mor și soldații într-un război nevăzut. Moare și istoria, moare și viitoru. Moare și zăpada asta care se așază ca un cearșaf de spital peste oraș.”
-Băi fufelor, știți fă, vreun colind? Am chef d-un colind, plătesc, îl năpădi pe Bruzli o amintire din copilărie. Ceva cu Domnu sau cu pizda mă-sii, cu ce mai era…
Una se apropie de el. Avea buze, mari, vinete, tremura, că era îmbrăcată subțire.
-Cît dai, îi luciră ochii.
-30, zise Bruzli.
– Ete fofo, făcu ea ușor dezamăgită. Dacă voiam să învăț pă sărăcie, rămâneam la școală. D-aia m-am făcut striptuză pe bani. Pă bani mă, nu pă 30 amărâți ai tăi. Dă la fata un bulion și-ți cînt hora unirii la scurt de te leșin. Sunt cea mai tare cântăreață, auzi? Cea mai profi.
Bruzli scoate un milion și i-l întinde scârbit.
-Ia fă și-ți cumpără microfon. Mîine o să cânți prohodul.
Curva ia banii, și-i bagă în sîn apoi se apropie de el.
-Dacă treci diseară p-aici, fac cinste.
Soldații împușcau fulgii tot mai deși cu privirile. Diseară urma să fie chef cu curve și pește. Totul înmulțit până la o furtună de vise. Strada aștepta rece să se atingă cu cerul.Terezina își închipuia că ea e mama copilului. Fecălău că e tatăl. Istețu își freca mădularul întărit în pantaloni și-o vedea pe Marinela cum naște un copil de aur. Persila îl privea pe ascuns pe Bruzli și-și dorea să o privească și el. Bruzli privi în el și-n el văzu un sfîrșit tandru.
Apoi se întoarse în gașcă și-i urni către capătul străzii.